Se zice că fetițele abandonate de tați au probleme serioase ca adulți, își caută disperate tații în toți potențialii parteneri intimi. Din cauza asta nu pot fi loiale și ajung să aibă mai mult decât un partener.
Eu nu m-am manifestat așa. În mintea mea am jurat că mă voi căsători și voi sta cu acel individ pentru restul vieții pentru a evita ca și copii mei să treacă prin ce am trecut eu.
Tata a părăsit-o pe mama când eu aveam 2 ani și jumătate. I-a spus mamei că el s-a îndrăgostit de “Nuți” și nu poate trăi fără ea. Mama a îndreptat o mână tremurătoare către mine care eram în pat lângă ea și l-a întrebat pe tata: “și cu copilul ăsta nevinovat ce faci?”
Răspunsul a fost: “lasă că nu e singurul copil care va crește fără tată”. A întors spatele și a plecat.
“Nuți” l-a abandonat câteva luni mai târziu.
Mama împreună cu părinții ei – dragii mei bunici – m-au crescut împreună cu cea mai mare dragoste și atenție. În timpul comunismului, mama aducea carne de contrabandă și salată importată și mâncam ca boierii. Nu mi-a lipsit nimic niciodată.
Tata venea să mă vadă o dată pe an de ziua mea, mă lua “la o plimbare” pe bulevard, eu cu el pe o parte a străzii, bunicul meu mergea în același ritm pe partea opusă a străzii, fără să-și ia ochii de pe mine nici măcar o secundă.
La 10 ani tata a venit și a anunțat că s-a însurat din nou și că voi avea o surioară. A rugat-o pe mama să mă lase să merg la el acasă să o cunosc pe noua soție și pe sora mea. Mama a refuzat. Au trecut 5 ani până când mama a fost convinsă să mă lase să merg.
În ziua faimoasei vizite bunica m-a hrănit cu un zel și mai întărit, ca să fie sigură că sunt sătulă și că n-am să mănânc la tata acasă. În mintea lor protectoare erau convinși că noua soție vrea să mă “otrăvească”. M-au implorat ai mei să nu mă ating de nimic din ce îmi oferă. Am ascultat, deși biata femeie făcuse chifteluțe cu cartofi prăjiți, my favourite.
Când sora mea s-a născut, tata a mers la judecător să ceară o descreștere de pensie alimentară pentru că are 2 copii, deși era șef de schelă și avea salariu de președinte. Mama i-a spus că n-are nevoie de banii lui și au încetat plățile.
Pentru pregătirea de liceu și de facultate mama mi-a luat meditatori, mulți și scumpi. L-a sunat pe tata să-l roage să o ajute financiar pentru meditații. Tata a zbierat la mama în telefon că el nu are bani pentru așa ceva și că dacă vreau la facultate, să învăț singură (10 ani mai târziu tata avea să vândă o vilă la Breaza ca să plătească meditații pentru sora mea pentru Facultatea de Medicină). Mama a împrumutat bani ca să îmi plătească mie meditațiile și lucra că profesoară la 3 licee ca să poată plăti datoriile.
Când am terminat facultatea și am avut ceremonia de primire a diplomei, tata a fost primul care a apărut în poze, deși nu avusese nicio contribuție la succesul meu. Mama s-a îmbolnăvit în vara aia, de supărare.
Mulți ani după aceste evenimente, m-am mutat în Canada, am adus-o pe mama să locuiască cu mine și să îmi crească cei 3 copii. N-am putut niciodată ține ciudă pe tata, mai vorbeam la telefon, a și venit la mine, a stat o lună, el și mama au petrecut acel timp împreună ca cei mai buni prieteni, deși știam că mama era devastată în inima ei.
Tata a murit în aceeași zi cu mama, la un an diferență. Mă consider orfană dar fără regrete, tatăl meu însă a murit cu multe regrete în suflet. Am mers în România la înmormântarea lui, am stat la hotel, pentru că soția și fiica erau înspăimântate că voi cere partea mea de moștenire (bineînțeles că nu am cerut nimic).
Am plecat din București cu un gust amar, dar cu liniște în suflet că cel puțin i-am făcut ultimii 20 ani de viață ai mamei mele cei mai buni ani ai vieții ei. Tata a murit singur într-un pat de spital, fără lumânare și fără familie lângă el.
Sora mea e doctor acum undeva în America, a încercat să fie aproape de mine, dar am refuzat. Mama mea ar fi supărată pe mine pentru asta și nu pot.
