Norocul de a fi fost aruncat în ghena corectă

Lumina din întuneric

Să aflu că părinții care m-au crescut, educat și ajutat să evoluez, mă găsiseră de fapt într-o ghenă de gunoi, ei bine, ăsta da matrapazlâc de trăit cu el…

Întrebările nu pot înceta în cap și-n suflet. Ce motive ar fi putut să o conducă pe cea care mi-a dat naștere spre această decizie? O fi incercat, cu dăruirea și cu toata iubirea de care este capabilă o mamă pentru copilul ei, pe care l-a dorit sau nu, absolut tot ceea ce putea, astfel încât să nu ajungă în fața acelui tomberon?

Planificase totul sau fusese ceva de moment, când poate deranjam cu plânsul mult prea tare și prea mult. Sau poate nu avea bani să-mi ia lapte ori haine?  Poate că nu fusese o sarcină dorită, iar părinții ei o împinseseră, după miloane de amenințări, în fața tomberonului?

Cum, cu ce suflet o fi plecat de acolo?

Cum o fi fost ziua în care m-a abandonat? Ploua ca-n filme? Era zi sau noapte când a luat hotărârea? Dar când a transformat-o în realitate?

#LuminadinÎntuneric 

Iubirea primită, necondiționat, liniștea pe care mi-au dat-o oamenii aceștia, lăsându-mă să cresc lângă ei, să mă dezvolt fără prea multe restricții, au fost neprețuite.  Mi-au fost în același timp părinți și prieteni, fără să încerce îndobitocirea mea, prin tot felul de căcaturi  – că așa au văzut ei la părinții lor și că așa trebuie să procedeze și ei cu mine. Ei bine, toate acestea, fără urmă de echivoc, mă lasă să spun acum că ei mi-au fost părinții perfecți.

Mărturie din arhiva MA, donată anonim în prima campanie participativă a Muzeului Abandonului. Lumina din întuneric este un proiect susținut de AFCN – Administrația Fondului Cultural