Anastasiia Konovalova, profesoară

Anastasiia Konovalova, profesoară

Aceasta este ultima fotografie din viața anterioară. Din nu știu ce motiv, pur și simplu, pe 23 februarie 2022, am plecat de la muncă în mijlocul zilei pentru a-i cumpăra fiului meu un cadou de ziua de naștere. Se apropia. Soțul meu chiar a fost foarte surprins și mi-a spus că ar vrea mai bine „să facem asta împreună, sâmbătă”. Sâmbătă următoare era deja război. A început într-o dimineață de joi.

Totuși atunci am cumpărat cadoul, probabil din intuiție maternă, altă explicație nu am, și acest tren – lego a călătorit cu noi în România și chiar … înapoi. Și noi am călătorit mult în perioada asta. Doamne, îmi amintesc fiecare minut din 23 februarie.

Anastasia și fiul ei au fost refugiați de război în România aproape un an de zile. Este profesoara care a fondat o școală ucraineană în București. Nu au plecat din Ucraina imediat cum a început războiul. Nu aveau de gând să plece din țară și voiau să aștepte în sat, unde credeau că vor fi în siguranță, măcar o vreme. Acolo au petrecut ziua fiului ei pe 28 februarie, acolo el a primit trenul – lego. Au stat până când o bombă a căzut pe câmpul din apropierea casei în care se adăposteau. Și au știut că nu vor să-și crească copilul mic în zgomote de război. Au plecat pe 1 martie 2022. Povestea bagajelor pe care Anastasiia a apucat să le facă în grabă poate fi citită în mărturiile de pe Muzeul Abandonului. 

𝐔𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐞, 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐢𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢 este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile.

Campania este parte din BAGAJELE ABANDONULUI, un proiect de comunicare și mediere emoțională finanțat de CARE prin Fundația SERA Romania, Care Franța și FONPC.

No Comments

Post A Comment