01 mart. Iulia Țurcanu, PR Specialist Muzeul Abandonului
În dimineața aceea m-am simțit rău. O stare de greutate în corp și simptomele unei răceli… dar dacă e covid? Pentru că da, pandemia ne-a adus această frică, orice simptom banal s-ar putea transforma într-o tragedie. Trăiam deja de un an cu poveștile acestea ale oamenilor care au plecat la spital și nu s-au mai întors… aparent de la o simplă răceală, dar care acum purta acest nume terifiant – COVID 19. Și am făcut niște teste, pe care le aveam de la fiica mea, de la grădiniță (pe ea o testam aproape zilnic), și au ieșit pozitive. Eram toți trei pozitiv, Lidia și noi. Și mi s-a părut acea dimineață de joi, din februarie, așa o zi nefastă.
A început panica și căutatul de soluții, raportarea la DSP, tot travaliul. Căutam informații pe “doctor Google”, cum facem toți, dar între timp titluri care conțineau cuvântul RĂZBOI îmi tot treceau prin fața ochilor. Eram prea preocupată de Covid ca să citesc, dar apoi am primit un telefon de acasă, din Republica Moldova… de la ai mei. Era război și era lângă ei. Bubuiturile bombelor din Ucraina se auzeau de peste graniță.
Brusc, cele două liniuțe de la testul de Covid erau la galaxii distanță, nu doar la câteva ore. Mica mea tragedie din acea dimineață devenise atât de banală, pentru că, între timp, un coșmar aproape palpabil îi luase locul, un război al secolului 21, la care nu ne-am așteptat. Un spectru al morții care era chiar după colț și a cărui răsuflare horcăită o auzeam prin telefon de câte ori sunam acasă, la ai mei, să știu dacă sunt bine.
Ultima zi de pace, întâia noapte de război este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile.
Campania este parte din BAGAJELE ABANDONULUI, un proiect de comunicare și mediere emoțională finanțat de CARE prin Fundația SERA Romania, Care Franța și FONPC.
No Comments