Loader

„Jurnal de Război” de Olga Grebennik IV

Bagajele abandonului

În caz de cutremur e bine să ai aproape de ușă, mereu pregătit, un kit de cutremur. Un bagaj de luat imediat ce ieși de sub grinda cea mai rezistentă, când pământul nu se mai mișcă. E recomandat să ai în ghiozdan apă pentru 3 zile, radio pe baterii, lanternă cu dinam, medicamente și pansamente, numerele de urgență și adresele celor dragi scrise pe o hârtie.

Ce kit poți să ai pregătit în caz de război? Când e sigur să ieși din adăpost? Sau poate te gândești că vei cumpăra toate astea în primele zile după ce pământul nu se mai mișcă. Sau cerul deasupra.

Membrii unei familii din Ucraina au acum în bagajul cu care au plecat din război câte o bomboană. Speră să le mănânce împreună.

Olga Grebennik a stat cu familia ei opt zile în subsol sub teroarea exploziilor, în timp ce Harkov se dărâma deasupra lor.

În a noua zi a hotărât să plece. A avut 10 minute timp să strângă lucruri, să aleagă, să facă bagaje pentru ea, cei doi copii și cățelul Nikki. Soțul și mama au rămas în Ucraina unde sunt și acum.

 

“Despre magazine. 

Am dat o raită în recunoaștere. 

Unul este închis. 

La cel de-al doilea coada este de peste două ore. 

Dar ce vei găsi înăuntru – o nebuloasă. 

Lumea iese cu sacoșele pline. 

Automatele de apă sunt goale.

 

Despre bani.

În magazine se acceptă doar numerar.

Ne spun că s-au blocat sistemele (sau le e teamă de bani virtuali și de falimentul bănacilor)

Atât de mult ne am obișnuit să trăim în civilizație și să plătim cu cardul încât nu avem numerar mai deloc.

Adevărul e ca nici n-ai ce cumpăra. 

În magazine au rămas niște paste clasa VIP, condimente, pliculețe și atât.

Așa că „perna mea financiară” despre care vorbeau toți bloggerii reprezintă astăzi doar o cifră pe care o văd în aplicația băncii.

 

Banca îmi spune că pot merge să ridic banii de la o caserie, dar sucursala mea e închisă. 

Să merg la bancă prin tot orașul sub bombardament parcă nu merită.

„În fiecare seara de la ora unsprezece încep să țiuie avioanele.

Țiuitul acela este așa de puternic de parcă ai sta pe o pistă de decolare.

Apoi peste cinci minute explodează ceva. E o loterie sau, mai degrabă, o ruletă rusească. 

Azi nu ai fost tu țintă.

Supraviețuiește până mâine!

Nu mă culc până nu se termină raidurile aeriene.”

Încă din prima zi, pe mâinile copiilor mei erau scrise numele, 

data nașterii și numărul meu de telefon. 

Ce să mai?! 

Mi-am scris și eu pe mână, în caz că se ajunge la recunoaștere. 

Este cumplit, dar așa am considerat.”

„Soțul ne-a îmbarcat într-un autobuz. 

El nu mai avea voie mai departe. 

Nu-mi puteam reține lacrimile, iar el ne îmbărbăta cum putea mai bine. 

Serioja a cumpărat câte o gumă de mestecat LOVE IS, și am stabilit să le deschidem când ne vom revedea.”

Acesta a fost ultimul extras din mărturia Olgăi Grebennik din cartea Jurnal de Război disponibilă pentru comandă la Editura Seneca Lucius Annaeus. Fragmente din cartea Olgăi au fost donate Muzeului Abandonului, în cadrul campaniei Bagajele Abandonului. Proiect finanțat de CARE prin Fundația Sera, Care Franța și FONPC.