Margareta, profesoară, 33 ani

Margareta, profesoară, 33 ani

„Eu sunt o fire anxioasă, ăsta e felul meu de a fi. Și de aia a fost atât de greu pentru mine să fac față presiunii în zilele de dinainte să înceapă războiul. O parte din mine îmi zicea: „nu are cum să fie război, e imposibil”, iar o altă parte se lupta cu anxietatea. Anxietate care a ajuns la cote maxime în acele zile – 21, 22, 23 februarie. După ce a început războiul, am plecat cu fetița mea în Polonia și de acolo în Belgia. A fost greu în Belgia, e un loc în care nu am reușit să ne adaptăm și unde lucrurile pur și simplu nu se legau. Am plecat din Belgia și am ajuns în România. Vrem să mai stăm aici. 

Și uite că a trecut un an. Îmi aduc aminte că pe 23 februarie 2022 eram acasă, mă jucam cu fetița mea. Era bucuroasă că tocmai își completase o colecție de jetoane pe care le colecționa în acea perioadă. Poza e din seara respectivă. Părea o seară normală, ca toate celelalte de până atunci.”

Ultima zi de pace, întâia noapte de război este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.

No Comments

Post A Comment