Poeții de la Beclean

De Ana Maria Ciobanu

Astăzi deschidem arhiva Casei de Copii Beclean, județul Bistrița-Năsăud.

Este unul dintre primele centre pe care le-am publicat pe Harta Abandonului pentru că este strâns legat de două volume de poezii care cuprind esența dură și vie a instituționalizării: „Federeii”, de Nicolae Avram și „Semnul la care te vei opri să bei apă”, de Aurel Onișor (postum).

Ambii poeți s-au născut la finele anilor 60 și au copilărit la Beclean, într-un centru cu patru corpuri care au adăpostit până la 450 de copii.

„noi suntem băiețașii cu capetele rase până la sânge
împreună ne-am trăit viața
împreună am făcut foamea
am plâns am râs am iubit
după ce se dă stingerea
în dormitor se face liniște
sunetul pașilor pedagogului
haxim
sunt singurii
care se aud pe culoarul roșu
cu miros de benzină
uneori câte unul începe să-și
spună povestea în auzul
tuturor” (Federeii, Nicolae Avram)

***
„într-un pescăruș de clasa a treia
poetul fără ochi și picioare scrie
prima incertitudine despre peron

iubirea urla privită din unicul crepuscul
rămas liber după potop
era mereu nevoie de ascuțire

împrejur erau cireșe
și cineva le fura
pentru tine”
(Semnul la care te vei opri să bei apă, Aurel Onișor, p. 22)

Am pornit pe firul poeziilor, scormonind arhivele de presă în căutarea mențiunilor despre Beclean. Așa am descoperit că în anii 80, din condeiele de la casa de copii, sub îndrumarea unui profesor de română, au existat cenaclul literar „I.Th.Ilea” și revista școlară „Izvoare”, menționate deseori în Tribuna sau Scânteia Tineretului.

Copiii și tinerii instituționalizați aveau pe atunci acces la o bibliotecă cu peste 15.000 de volume. Nicolae Avram scrie despre prietenia cu Aurel Onișor: „Era în 1976, când imensa bibliotecă a Casei de Copii din Prundul Bârgăului fusese adusă cu camioanele și basculată în spațiul clădirii unde astăzi își are reședința Casa de Cultură „Radu Săplăcan. Într-o zi am pătruns, cu smerenie, în cetatea cărților. Am auzit un plânset de copil dintr-o galerie cu cărți: era Aurel Onișor, strângând la piept „Ceaslovul satelor ” de Esenin.

Mai târziu ne-am întâlnit în izolatorul orfelinatului tratându-ne de purici și scabie. Alteori scotoceam în vaste gunoaie cioburi de sticlă colorate sau o bucată de ciocolată. Deseori ne aflam pe coridoarele întunecate unde, printre lacrimi negre, împărțeam pe ascuns felia de pită, pasajele din biblie și poeziile lui Eminescu.”

Anul 1983 adună trei poeți de la Beclean în paginile revistei Steaua, cu descrierea: „Autorii, toţi trei de la Casa de copii din Beclean (jud. Bistrița-Năsăud), sunt elevi ai Liceului agroindustrial, au mai publicat în Amfiteatru, Scînteia tineretului etc.” (Steaua, 1983-09-01 / nr. 9).

VIRSTA – Nicolae Avram
Tinereţea mea şade într-un colţ şi roade ziare
Anunţurile de azi par a fi neverosimile
Spun despre o ploaie care îşi va lăsa lacrimile
Numai în grădinile poeţilor.
Tinereţea mea, oh, din tinereţea mea n-a mai rămas
Decit un sărut înzestrat cu mijloace de călătorie,
Harnaşamente şi şei.
Iubito,
Să nu-ţi fie frică.

Aurel Onișor a lucrat la o fabrică de cuie după absolvirea liceului. Rămas fără slujbă, singur și bolnav, în noaptea de 29 spre 30 septembrie 1994, s-a sinucis. Fostul coleg de casă de copii și cenaclu, Nicolae Avram, i-a adunat pentru prima dată poemele în „Iată cina, iată taina”, publicată în 2007.

Nicolae Avram a mai publicat „Mame” și „All death Jazz”, de asemenea cu referiri la experiența instituționalizării.

Află mai multe despre Casa de copii Beclean în Harta Abandonului.

Folosind poezia ca să ne orientăm pe Harta Abandonului, putem să poposim și la Casa de copii Piatra Neamț unde a copilărit un alt scriitor, Dan Verona.

Cântecul îngerilor chilugi

Noi suntem îngerii chilugi
Rotund este capul nostru – o ghiulea
Pentru o popicărie divină
Noi n-am cunoscut îmbrăţişarea maternă
Sfânta familie pentru noi e o reclamă de lux
Nu ştim cum arată o casă o candelă în peretele nopţii nu ştim
Noi nu avem decât o stea de ocazie
Noi suntem aruncaţi la uşa bisericii
Pentru a forţa mila divină
Fratele nostru este câinele fără stăpân
Noi nu ştim decât rugăciunea pâinii cu marmeladă
Sfânta noastră veşnica marmeladă eroică
Noi nu suntem decât un număr matricol
N-avem bunici generali şi nici corăbieri
Amintirile noastre sunt nule ca praful nealterat de provincie
Destinul nostru – deplorabilă compilaţie

Noi suntem îngerii chilugi –
Din mâhnirea noastră fariseii vor scoate o frumoasă parabolă

Viața la treizeci și trei de ani (1981)

Află mai multe despre Casa de Copii Băieți din Piatra Neamț în Harta Abandonului.