Persoane considerate parțial recuperabile. În perioada anilor 80 există mențiuni despre copii instituționalizați aici începând cu vârsta de 14 ani. În teorie ar fi trebuit să petreacă 3 ani în această instituție pentru a deprinde o meserie, în practică au fost beneficiari care și-au petrecut întreaga viață în acest centru. După anii 90, persoanele au fost instituționalizate începând cu vârsta de 16 ani, iar în anii 2000 doar începând cu vârsta adultă.
Clădirea căminului-atelier Dumbrăveni data de la 1840, fiind inițial o cazarmă de husari. În anii 30 aici funcționa un spital militar de oftalmologie.
Instituția a fost înființată în anul 1958 cu denumirea de Cămin Atelier pentru persoane nevăzătoare, cu o capacitate de 450 de locuri.
Potrivit unui articol publicat de Drum Nou în 1962, la Dumbraveni se aflau 360 de beneficiari care erau instruiți să practice o meserie:
„Atelierele de împletit coşuri, perii, fringhii, mături etc. sunt dotate cu utilaje moderne şi materiale intuitive adecvate specificului instituţiei. Principiul pedagogic de bază aplicat aici este educaţia prin muncă şi pentru muncă. în faza iniţială, profesorii de specialitate şi maiştrii calificaţi fac un instructaj individual, pentru însuşirea de cunoştinţe cu privire la utilajele şi materiile prime, precum şi pentru formarea deprinderilor de muncă.”
Dintr-un articol din Tribuna, publicat în 10 septembrie 1998, aflăm că la Dumbrăveni încă funcționa un cămin-atelier care adăpostea „442 persoane, cu deficienţe vizuale, auditive, fizice, marea majoritate constituind-o cei cu deficienţe mintale – 242 persoane”. În cadrul unităţii existau 12 ateliere de croitorie, tâmplărie, cartonaj, mături, coşuri, zidărie, frânghii, lumânări.
În toamna anului 1999, la căminul-atelier din județul Sibiu a izbucnit o epidemie de dizenterie. La acel moment erau internate 439 persoane cu vârste cuprinse între 15 și 60 de ani. Peste 100 de persoane au fost carantinate.
La începutul anilor 2000, majoritatea beneficiarilor adolescenți și tineri se aflau la Dumbrăveni după ce fuseseră transferați aici din instituțiile pentru copii din zonă.
Prin Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. 117/2004 a fost preluat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu sub denumirea Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională Dumbrăveni.
În perioada 2008 – 2013 centrul a fost inclus într-un proces de restructurare, prin derularea de către DGASPC Sibiu a unor proiecte cu finanţare PHARE şi prin Programe de Interes Naţional, în urma cărora s-au înfiinţat 5 centre noi, a câte 50 de locuri fiecare, centrul scăzând capacitatea, treptat, de la un număr de 450 de locuri la 100 locuri actual.
Extras din Drum Nou (1964):
„De mai bine de cinci ani funcţionează în oraşul Dumbrăveni din raionul Sighişoara o instituţie cu totul deosebită. Este vorba despre„Căminul-atelier pentru nevăzători“. Noua instituţie reprezintă o expresie grăitoare a înaltului umanitarism socialist, fiind menită să ocrotească pe nevăzătorii adulţi cu capacitate redusă de muncă. In ultima vreme au fost cuprinşi în această instituţie şi alte categorii de deficienţi : surdo-muţi, invalizi etc. desfăşurîndu-se o muncă eficientă pentru recuperarea deficienţelor lor. Căminul dispune în acest scop de ateliere de tîmplărie, cizmărie, cartonaj etc, unde îşi însuşesc deprinderi de muncă sub îndrumarea atentă a maiştrilor-instructori. Baza materială a acestei instituţii este continuu îmbunătăţită. In prezent se află în stadiul de dare în folosinţă un nou corp de clădire cuprinzînd o magazie pentru lenjeria moale, o spălătorie modernă şi o uscătorie pentru rufe. De asemenea a fost amenajat şi dat în folosinţă un atelier de tricotaj. Cu mijloace proprii s-a construit un garaj pentru autovehicule şi un atelier de reparaţii. Amplasat intr-un cadru natural plin de ambianţă, „Căminul-atelier pentru nevăzători” din oraşul Dumbrăveni asigură condiţii din cele mai bune de muncă şi trai deficienţilor ocrotiţi. El constituie o importantă realizare a regimului nostru democrat-popular.”
Extras din Tribuna Sibiului (1986)
„In zilele de 25—26 iulie a.c. a avut loc la Dumbrăveni o consfătuire privind „Integrarea socio-productivă a invalizilor şi handicapaţilor în căminele-atelier“, la care au participat reprezentanţi ai unităţilor de asistenţă sociala din judeţele Sibiu, Vrancea şi Prahova.”
În 1996, publicația Rondul menționa că rezidenții instituției aveau vârste cuprinse între 18 și 76 de ani și aveau următoarele diagnostice: „250 oligofreni, 85 surdo-muți, 80 nevăzători și 35 invalizi”.
Extras din Tribuna Sibiului (1999):
„Clădirea Căminului-atelier din Dumbrăvenia fost construită în anul 1840, sub domnia reginei Elisabeta, ca edificiu în scop de apărare. Iniţial, a fost folosită şi ca o cazarmă de cavalerie, de husari şi dragoni. Din anul 1936, aici a funcţionat Spitalul de oftalmologie militară, sub comanda unui medic indian, iar după anul 1945, a găzduit o unitate de securitate şi pompieri, ulterior devenind şcoală de corecţie. În anul 1958, clădirea a fost transformată în cămin de nevăzători, apoi în cămin-atelier, unitate de ergoterapie, unde, în prezent, există asistaţi cu diverse deficienţe, unii parţial recuperabili.”
Pentru mai multe informații despre termenul „cămin-atelier” consultă Dicționarul Abandonului.
Tribuna, 1999-11-02 / nr. 2638
Tribuna, 1998-09-10 / nr. 2286
Rondul, 1996-12-28 / nr. 1103
Tribuna Sibiului, 1986-07-29 / nr. 9016
Drum Nou, 1964-03-03 / nr. 5964
Drum Nou, 1962-08-31 / nr. 5498
Carpații, 1931-09-20 / No. 586