Cămin spital Giurcani

Căminul spital de la Giurcani a fost înființat la începutul anilor 70, fapt confirmat și de existența unui articol de ziar, publicat în 1969 în Vremea Noua, care anunța intenția de a înființa „o unitate la Giurcani pentru ocrotirea copiilor neuropsihici”.

Cercetărea despre clădirea căminului este încă în desfășurare, aceasta fiind un fost „conac” de secol XIX care ar fi aparținut boierului Costache Corbu, lăsat prin testament soției sale, Aglae Corbu. Clădirea cu un singur etaj nu se află pe lista monumentelor istorice.

Potrivit informațiilor oferite de directoarea instituției unei echipe de vizită din partea Fundației SERA, în anul 1976- când aceasta se angajase- erau 50 de copii cu dizabilități la Giurcani.

La sfârşitul anilor 90, la Giurcani au poposit voluntari olandezi de la Fundaţia “Noi şi Voi”. I-au spălat, îmbrăcat și scos la plimbare pe copiii și tinerii din căminul-spital. Hannah Smit, preşedintele fundaţiei, s-a implicat să tragă apă curentă atât pentru cămin cât și pentru restul comunei și, în timp, a reușit să ridice o casă de tip familial pentru beneficiarii ajunși la maturitate. Tot atunci Fundația a cumpărat și primele capre, ca să le ofere o ocupație tinerilor dezinstituționalizați. În 2007, fundaţia a cumpărat grajdurile fostului C.A.P. din Găgeşti şi a întemeiat o fermă socială de capre: Ferma Bettine.

În anul 2001, corpul de control al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului a efectuat o vizită la Giurcani și a recomandat: reducerea numărului de copii din această instituție, ameliorarea condițiilor de viață prin repararea instalațiilor de apă potabilă, încălzire, bucătărie și închiderea acestui centru și transferul tuturor copiilor până la finele anului următor. Centrul a beneficiat după acea vizită de un ajutor constând în zece radio-casetofoane și un televizor. În 2002, echipa ANPCA a recomandat din nou închiderea centrului din Giurcani din cauza așezării acestuia într-o zonă rurală izolată, fără acces la specialiști în îngrijirea copiilor cu dizabilități.

În 2002, trăiau la Giurcani, în opt dormitoare, 40 de băieți și 22 de fete. Cei mai mici aveau 7 ani, iar cei mai mari se apropiau de majorat. Majoritatea proveneau de la Leagănul Vaslui, petrecându-și întreaga viață în medii spitalicești sau instituționale. După atingerea vârstei adulte, erau transferați la spitalele psihiatrice Schinetea sau Mălăiești.

Vizita SERA a descoperit dormitoare ocupate de două ori peste capacitate, în camerele vechiului conac, fără ferestre, cu pereți scorojiți și un miros copleșitor din cauza saltelelor așezate direct pe linoleumul îmbibat de urină. Într-unul dintre cele opt dormitoare exista însă o excepție: cinci copii „normali” ocupau o încăpere cu paturi „normale”, draperii și mobilier modest. „O eroare de repartizare” îi adusese la Giurcani.

În anul 2004, Asociația „Bună ziua, copii din România” a mutat o parte dintre copiii din Centrul de Plasament Giurcani într-un centru al asociației din orașul Bârlad.