Copii cu dizabilități neuropsihice și adulți
Clădire: Atât căminul pentru copii cât și instituția înființată ulterior pentru adulții cu dizabilități din Brâncoveneşti și-a desfăşurat activitatea în incinta unui vechi castel aparţinând familiilor Kendi-Kemény şi, ulterior, în mai multe pavilioane construite în jurul acestuia.
Căminul spital pentru copii neuropsihici a fost înființat la data de 15 august 1960, prin Decizia nr. 888/1960 a Sfatului Popular al regiunii Autonome Maghiare, într-o clădire care aparținea la acel moment M.A.I, după naționalizarea ei din 1948.
După 1990, prin mai multe proiecte de reabilitare inițiate de ONG-uri sau demarate prin fonduri norvegiene și PHARE, instituția s-a extins cu mai multe pavilioane.
A funcționat până în anul 2005, cu o capacitate de 330 locuri, dintre care 220 pentru copii și 110 pentru adulți femei.
Din 2005, căminul devine Centrul de Recuperare Neuropsihiatrică pentru adulți, cu o capacitate de 300 locuri.
În anul 2014, potrivit unui raport al Centrului pentru Resurse Juridice, CRRN Brâncoveneşti era o instituţie cu o capacitate de 310 paturi destinate adulţilor cu dizabilităţi mintale. La data efectuării vizitei se aflau internaţi un număr de 309 pacienţi cu vârste între 18 şi 84 de ani.
Extrase din ziarul Cotidianul, interviu cu directorul instituției, 2002:
„În complexul Brâncovenești funcționează șase grădinițe, două clase de școală ajutătoare, patru săli de ergoterapie pentru femei, trei săli de ergoterapie pentru bărbați. Se organizează ieșiri frecvente la iarbă verde, excursii, copiii sunt invitați la familiile din sat de sărbători, mulți dintre ei sunt prinși în activități utile în funcție de opțiunile proprii. Patru medici – doi pediatri, un medic specialist și un medic primar de medicină generală – asigură consultațiile și recomandă tratamentele necesare.
Unitatea are o capacitate de 330 de paturi, aici fiind în prezent data documentării noastre, 15 martie – 340 de bolnavi, dintre care 167 de copii (până în 18 ani)“.
„După ce, în perioada ‘90-’91, au fost schimbați trei directori, care n-au putut să oprească furturile și nici să schimbe condițiile de lagăr în care erau ținuți până atunci copiii, a fost adus la conducerea unității dl Pokorny. Atunci a început lupta cu neajunsurile. Căminul-spital funcționa atunci ca și astăzi într-un castel medieval construit cu aproximativ 400 de ani în urmă, cu ziduri de piatră de 2,20 metri grosime, clădire ce necesita ea însăși numeroase amenajări. Ultima dată castelul a aparținut baronului Kemény János, al cărui fiu trăiește astăzi în Ungaria. Multe dintre lucrările de reparație și amenajare s-au făcut în regie proprie: aducțiunea de apă, renovarea spălătoriei, faianțarea, reparații tavan, refacerea acoperișului cu o suprafață totală de 8000 mp, schimbarea grinzilor, două dintre cele trei puțuri de apă au fost săpate cu angajații unității, s-a dezvoltat o gospodărie anexă, au fost cumpărate animale – iepuri, biliboacă, măgăruși, găini – pentru ca bolnavii să le poată vedea ori ocupându-se de ele să-și regăsească bucuria de a face ceva. ”
„Am constatat că într-un climat de echilibru dispare agresivitatea copiilor; în multe centre de felul acesta copiii sunt agresivi, lovesc, țipă, aici o să vedeți că toți sunt prietenoși, și au găsit prieteni printre cei care lucrează în cămin și printre colegi. Unul dintre asistați are un măgăruș de care se ocupă singur, un altul îi plimbă pe copii cu sania sau cu căruța prin sat, o adultă și-a «adoptat» un copil pe care îl îngrijește – mama Rodica, o altă «asistată» se ocupă de iepuri sau de păsări, mulți lucrează efectiv la bucătărie, la spălătorie său în gospodăria anexă, o tânără aduce corespondența din sat – ea este «poștărița», o alta lucrează la farmacia din comună, o fată și-a format un «SRL» – cumpără dulciuri și răcoritoare de la magazinul sătesc și le revinde apoi salariaților și asistaților, există o zi în care ei își primesc «salariile», de 15.000-20.000 lei, își sărbătoresc zilele de naștere ori merg la discotecă”.
Pentru mai multe informații despre termenul „cămin spital”, consultați Dicționarul Abandonului.
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Brâncovenești și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.