Căminul-spital pentru copii neuropsihici nerecuperabili Ionășeni

Instituţia se află pe locul unui fost conac boieresc, conacul Scarlat Rosetti, construit în anul 1899. În anul 1969, clădirea a fost reparată şi reamenajată în scopul funcţionării unui cămin spital.

Suprafaţa totală aferentă clădirii/spaţiului (în m2) este de 25646 mp (clădire și curte): suprafață construită a centrului: 1805 mp; suprafață locuibilă a centrului: 1147,6 mp.

Clădirea centrului rezidenţial este o construcţie de tip monobloc (parter și etaj).

Potrivit cercetărilor realizate în arhivele de presă, căminul a fost dat în folosință în anul 1971 cu 100 locuri pentru copii neuropsihici nerecuperabili. O hotărâre a Consiliului Popular Botoșani emisă în același an, prevedea dublarea capacității căminului spital Ionășeni până în 1973, deci era previzionată îngrijirea a 200 de copii.

În mai 1990, jurnalistul scoțian Rupert Wolf Murray a filmat la căminul spital Ionășeni. Imaginile încep cu vocea lui spunând: „Sunt multe probleme cu copiii. Ceea ce veți vedea va fi haotic”. „La început erau copii peste tot. Săreau, făceau scandal”, povestește jurnalistul în documentarul „Ne-am ridicat”. „Era un haos și foarte puțin personal. Cam 2-3 personal pentru peste 100 copii”.  După difuzarea casetei cu condițiile în care trăiau copiii de la Ionășeni, voluntarii și fondurile au început să vină „valuri-valuri” din toată lumea. Intervenția jurnalistului devenit peste noapte manager al operațiunii de îmbunătățire a vieții copiilor a început cu renovarea clădirii implicând comunitatea locală și aducerea de asistente medicale voluntare. Au instalat sobe în clădire și înlocuit geamurile de metal cu unele de lemn pentru a ridica temperatura în căminul spital.

„Am ales căminul de copii deoarece jurnalismul nu părea că ajută nimănui şi aveam un fel de credinţă oarbă. Îmi amintesc că gîndeam “dacă renunţ la carieră să-i ajut pe alţii, poate că o forţă superioară mă va ajuta”, a spus Rupert pentru Dilema Veche. „La început am creat o grămadă de probleme autorităţilor din Botoşani, pentru că am declanşat un scandal media despre starea îngrozitoare a copiilor cu dizabilităţi din căminul în care lucram. Dar s-au dovedit flexibili şi ne-au permis să lucrăm, am început să renovăm clădirea şi să calificăm personalul, şi l-am transformat într-un loc drăguţ pentru aceşti copii loviţi de soartă. Apoi, a fost folosit ca un exemplu de “bună practică” ” asta se întîmpla prin 1992-93.”

În 1998, prin intervenția fundației SERA, după trei ani de muncă intensă, 50 de copii de la Ionășeni au fost transferați într-un centru nou din Botoșani, pentru a le ușura accesul la școlarizare și de asemenea pentru a oferi servicii de zi copiilor cu dizabilități aflați în îngrijirea familiilor, prevenind astfel instituționalizarea. 62 de copii încă erau „ostatici” în vechiul cămin, așteptând „înlocuirea” lor cu adulți cu dizabilități înainte de a le fi aprobat transferul.

După aprobarea transferului în noua clădire, personalul medical a constatat înflorirea copiilor considerați nerecuperabili. „La Ionășeni erau tratați precum animalele, iar acum descoperă că sunt umani”, a spus un medic echipei SERA. „Unii dintre ei nu puteau să meargă decât în patru labe și acum se ridică și sunt funcționali. Alții erau totalmente subnutriți. O fetiță de 9 ani avea 9 kilograme. Niciunul dintre ei nu fuseseră învățați să folosească toaletele. Acum deja pe timp de zi doar zece dintre ei au nevoie de scutece, restul folosesc toaletele. Încă ne luptăm cu incontinența nocturnă. Nu văzuseră niciodată un robinet cu apă caldă, un duș. Acum descoperă tot ce ține de igiena personală și adoră să se spele”. 

Astăzi, căminul spital de la Ionășeni este o instituție pentru adulți cu dizabilități.