Căminul Spital pentru Minori Deficienți Nerecuperabili Corlate

Căminul-spital se afla pe o fostă moșie din comuna Izvoarele, care a aparținut boieroaicei Maria Balăcioiu-Lovinescu. În ziarul „Cuvântul Libertății” din Iunie 1997 este descris spațiul în care căminul-spital funcționa: 

„Două corpuri de clădire acoperă o suprafață de 100 mp la nivelul parterului, 25 mp la nivelul etajului I și 40 mp la nivelul subsolului. Ambele clădiri de locuit posedă cîte patru dormitoare, băi, grupuri sociale. Anexe: o clădire de 40 mp, în care se află bucătăria complet echipată și o sală de mese, o clădire ce cuprinde garajul, atelierul de tîmplărie și lăcătușerie, o clădire din cărămidă în care se află centrala termică, ce a funcționat cu combustibil solid, dar care poate fi modificată pe combustibil lichid. Complexul beneficiază de un puț forat la o adîncime de 35 m, în interiorul căruia este montată o pompă submersibilă, iar pentru aprovizionarea cu combustibil lichid a injectorului de la bucătărie există trei rezervoare cu o capacitate de 10 tone. Întreaga suprafață de 10.000 mp este împrejmuită.” 

În 1969, este înființat pe fosta moșie din comuna Izvoarele un cămin pentru bătrâni. După aproximativ zece ani de funcționare, întrebuințarea spațiului este modificată, aici fiind înființat Căminul-Spital pentru Minori Deficienți Nerecuperabili Corlate. Căminul-spital pentru minori funcționează în acest spațiu până în primăvara anului 1992, când beneficiarii sunt mutați în Căminul Spital Craiova pentru Minori Deficienți Nerecuperabili (str. Călimănești, Nr. 15), iar clădirile intră în conservare. Conform articolelor de presă consultate, se pare că mutarea beneficiarilor și a anumitor bunuri din Corlate la Craiova, a venit ca rezultat al presiunilor puse de către ONG-urile internaționale. Imagini cu starea precară în care trăiau minorii de la Cămin-Spital Corlate la începutul anilor `90 au ajuns în presa internațională. Organizații din Franța, iar mai apoi Belgia, Norvegia și Danemarca au trimis ajutoare la căminul-spital din Corlate. 

În 1996, Consiliul Județean Dolj avizează redeschiderea căminului din Corlate, însă având o funcționalitate diferită. Astfel, în 1997 în comuna Izvoarele este înființat Cămin-Atelier Corlate. Conform informațiilor din presă, spațiul putea acomoda până la 100 de persoane, dar maximul agreat de beneficiari în cămin este de 50 de persoane. 

„Căminul-atelier de la Corlate va fi o unitate de asistență socială unde vor fi internate persoane care se află în una dintre următoarele situații: au depășit vîrsta (18 ani) pînă la care era posibilă internarea într-un cămin sau școală speciale; nu pot fi calificate prin mijloace obișnuite și nici prin cele speciale sau nu pot exercita decît o activitate în grup, supravegheată; au fost plasate în muncă dar, datorită deficiențelor pe care le prezintă, nu pot da randamentul necesar pentru a-și cîștiga existența.

Pentru organizarea și finanțarea activității căminului atelier de la Corlate, a fost încheiat, pe 21 aprilie a.c. (n.e. 1997), un protocol între Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Handicapați Dolj, Consiliul Județean Dolj, Consiliul Local Izvoare și primarul comunei. Inspectoratul va asigura, pe lîngă baza materială, organizarea și desfășurarea activității, iar Consiliul Județean va asigura fondurile bănești, ambele instituții urmînd să coordoneze și să sprijine căminul, inclusiv prin programe derulate în colaborare cu parteneri străini. Consiliul Local Izvoare va aproba alocarea fondurilor și, prin intermediul primarului, ca ordonator de credite, va controla modul de utilizare a acestora.”  (Ziarul „Cuvântul Libertății”, 03.06.1997)

În 1999, Căminul-Atelier din Corlate devine Centrul de Integrare prin Terapie Ocupațională până în 2006, când este închis.