Loader

Casa de Copii „9 mai” Bușteni

Casă de copii, centru rezidențial, permanent

DESPRE

Istoric

Clădirea centrului a  fost ridicată în 1907 printr-o investiție de-a lui Ioan Slavici ca stabiliment balnear, de către arhitectul Paul Smărăndescu. Apoi a fost transformată în „Hotel Palace Bușteni”, un complex care avea casino, băi minerale și automate muzicale. În 1943, a devenit spital pentru răniți și orfelinat. După cel de-al doilea război mondial, clădirea a fost naționalizată și a devenit „Casa de copii 9 mai”.

În filmările de arhivă de la începutul anilor ’90, directorul Ion Damian înșiră mândru: „Avem 109 camere, sală de sport, laborator de biologie, cabinete medicale, izolator, infirmerie, cabinet de stomatologie, cabinet de tehnică dentară, birouri, bucătărie, sală de mese, club de lupte greco-romane cu care am obținut medalii de bronz și aur la Campionatul Mondial, formație de mandoline”.

Copiii din această instituție erau pasionați de muzică și se mândreau cu formația de mandoline și cu corul cu care participau la concursuri. Aveau chiar și un imn informal- „Imnul căminarilor”:

„Noi suntem copii din toată țara uniți de o suferință grea,

La cămin noi ne-am găsit căsuța, fericirea, dragostea.

Căminarii, căminarii niciodată n-au știut,

Căminarii, căminarii ce au avut și ce au pierdut în viață.

Highlights

Gary Malkasian a fost unul dintre sponsorii ale cărui nume și fotografie apăreau pe panourile din centrul de plasament în anii 90. Două veri la rând, Malkasian venise la Bușteni cu ajutoare de la armata americană. A plecat dezamăgit că mai tot ce aducea părea de negăsit când revenea. După aproape 30 de ani, Malkasian nu a uitat că într-o zi de vară a vrut să ducă copiii pe munte și să înnopteze sub stele, iar când a cerut sacii de dormit pe care-i donase, nu mai era nici măcar unul în instituție. 

Donatorul apare în mai multe filmări de la serbări și de la reuniunea din 1992, militând constant pentru adopții sub privirile sutelor de copii înghesuiți unul într-altul pe scările fostului casino. De fiecare dată când directorul îl elogia pentru donațiile care făceau din „9 mai” să fie „cea mai frumoasă și mai dotată casă de copii din țară”, Malkasian încerca să transmită într-o engleză amestecată cu română că scopul nu trebuie să fie dotările. „Ajutoarele este important și bun pentru asta momentul. Dar eu cred că un calculator nu e loc bun de mame și electrocasnice nu e bun în loc de părinți. Vă rog, dacă se poate să considerați adopting child”.

Copiii de aici își mai spuneau uneori și „castelanii”.

Învățătorul Ion Brie, care a lucrat aici, a fost de asemenea orfan de la vârsta de 9 ani și le-a povestit băieților la o reuniune că puțini știu despre el că a crescut la rândul lui în case de copii.

La începutul anilor 90, casa de copii avea o bibliotecă cu 11.000 de volume. 

Mărturii

Noi am prins revoluția, se spunea că se trage în cămin, eram înghesuiți cu lumina stinsă, alți copii fugeau la blocuri să bată la uși să-i salveze. Sau după ’90 când au venit să lucreze la «9 mai» oameni care nu aveau pedagogia, muncitori de la fabrica de hârtie sau de la fabrica de rulmenți. Știu că nu avea România bani să pregătească și să angajeze câți educatori erau necesari atunci pentru zeci de mii ca noi, dar mulți dintre cei care au venit să lucreze nu erau făcuți pentru asta.” (Vasile Porumbaru)

Relația cu alte instituții

La închiderea centrului de plasament din 2002, unii dintre băieții care erau elevi de liceu și veneau la Bușteni doar în vacanțe, au fost mutați la Nedelea, unde funcționa o școală de reeducare pentru minori. 

Alții au fost mutați în internate din Ploiești.

O dată cu închiderea, în județul Prahova au fost deschise case de tip familial la Brebu, Secaria și Izvoarele.

In arhiva

Fotografie
activități cotidiene beneficiari Casa de copii „9 Mai” Bușteni patrimoniu arhitectural