Copii băieți 7-18 ani
Casa de Copii Băieți din Piatra Neamț a fost înființată în 1956, preluând imobilul de la „Școala normală Gh.Asachi”- construcție finalizată în 1931.
În 1972, un număr al ziarului Ceahlău menționa că instituția ocrotea 400 de elevi, iar directorul de la acea vreme era în funcție încă din 1960.
În vocabularul localnicilor, casa de copii este numită CCB (casa de copii băieți), iar cea destinată fetelor școlare- CCF (casa de copii fete)
Poetul și prozatorul Dan Verona și-a petrecut câțiva ani la Casa de copii din Piatra Neamț, experiență care a inspirat și romanul „Îngerii chilugi”, precum și poemul:
Cântecul îngerilor chilugi
Noi suntem îngerii chilugi
Rotund este capul nostru – o ghiulea
Pentru o popicărie divină
Noi n-am cunoscut îmbrăţişarea maternă
Sfânta familie pentru noi e o reclamă de lux
Nu ştim cum arată o casă o candelă în peretele nopţii nu ştim
Noi nu avem decât o stea de ocazie
Noi suntem aruncaţi la uşa bisericii
Pentru a forţa mila divină
Fratele nostru este câinele fără stăpân
Noi nu ştim decât rugăciunea pâinii cu marmeladă
Sfânta noastră veşnica marmeladă eroică
Noi nu suntem decât un număr matricol
N-avem bunici generali şi nici corăbieri
Amintirile noastre sunt nule ca praful nealterat de provincie
Destinul nostru – deplorabilă compilaţie
Noi suntem îngerii chilugi –
Din mâhnirea noastră fariseii vor scoate o frumoasă parabolă – Viața la treizeci și trei de ani (1981)
Iată și un extras dintr-un interviu cu Dan Verona:
„(…) Cum ajunge un poet să scrie proză ?
— Sînt experienţe de viaţă pe care poezia nu le poate rezolva. Poezia este avangarda literaturii, dar proza este lumea ca atare. Proza îl situează pe scriitor în postura creatorului de lume. Nu cred că există scriitor care să nu aibă mirajul prozei, chiar dacă nu a scris nici măcar un rînd de nuvelă. Eu am trăit cîndva într-o casă de copii. Asta a fost o experiență sensibilă, care m-a marcat. Am ezitat mult timp să scriu despre copilăria mea. Cartea de proză care o să-mi apară este urmarea unei experienţe care mă obsedează. Deşi conţine elemente din biografia mea, nu este o carte autobiografică. Ea se va chema „îngerii chilugi“. Nu e un titlu metaforic”, Ziarul Argeș 1982-08-01 / nr. 5
Redăm și alte câteva mențiuni ale Casei de Copii Băieți Piatra Neamț în presa anilor 50-70:
Bibliotecara
„însoțit de director, vizităm încăperile impunătoare ale școlii, cu sentimentul că aici, ca într-o adevărată uzină, se modelează caractere și conștiințe. Este nevoie, zice el, de multă cheltuială de energie și de suflet. Iată, de exemplu, Florica Samachiș, bibliotecara casei de copii, se străduiește să-i facă pe copii să culeagă frumosul din slova cărților. Cele peste 12.000 de volume cu care a fost înzestrată biblioteca, discoteca cu povești imprimate pe un număr de peste 160 discuri, minunata colecție de albume de artă, sunt cîteva mijloace cu care doar inimoasa bibliotecară și-a ciștigat mulți prieteni”, Ziarul Ceahlău 1972-11-12 / nr. 1467
Muncă patriotică
Un articol din Steagul Roșu laudă activitatea femeilor care sărbătoreau ziua de 8 martie „prin muncă” și menționează în anul 1958: „un număr de 26 femei din cartierele Mărăței și Obor au prestat peste 140 de ore muncă voluntară la repararea îmbrăcămintei copiilor internați la Casa de copii-băieți”.
Ziarul Ceahlău păstrează într-o scurtă coloană din 1974 realizările copiilor de la această casă de copii: „În cursul ultimelor luni, valoarea contribuției prin muncă patriotică insumează peste 50.000 lei, printre obiective inscriindu-se : colectarea unei cantități de peste 43 tone fier vechi (din care 15t au fost livrate Șantierului nr. 1 Piatra Neamț), săparea și amenajarea unei pivnițe-siloz, amenajarea unei remize pentru combustibil cărarea și depozitarea a cca. 15.000 cărămizi din demolări în vederea construirii unei săli de festivități, efectuarea a peste 15 m săpături ,canalizare, amenajarea unui teren nou de volei, handbal și tenis. In aceste zile se află în plină recuperare și îngrijire terenul de fotbal, dezafectat datorită unor lucrări de construcții.”
Rubrica „Semnalăm…”
„Recent, in cartierul Dărmănești, din municipiul Piatra Neamț, s-a declanșat un incendiu la o magazie de materiale a șantierului 1 construcții. Observînd focul, elevi ai Casei de copii băieți din localitate, care se jucau în curte, au acționat extrem de rapid și eficient (aproape ca o formație de pompieri . . .) , cu lopeți, extinctoare, găleți cu apă. La sosirea pompierilor, focul era localizat. Cei mai destoinici au fost Dănuț Păun, Dan Jijie, Ion Mocanu, Gheorghe Pelin ș.a. Există in fapta lor și o contribuție a celor care-i educă…” Ceahlăul, 1974-06-01 / nr. 1927
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii”, consultați Dicționarul Abandonului.
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Piatra Neamț și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.
Mărturie culeasă în septembrie 2023, la expoziția Unboxing Muzeul Abandonului de la o vizitatoare care a fixat pe Harta Abandonului o amintire legată de această instituție:
„Când eram mică prima slujbă a mamei mele de care îmi amintesc era ca asistentă medicală la centrul ce copii. Erau copii buni, dar supți de lumea noastră, copii care îi frângeau inima mamei, dar o și bcuurau cu poezii și felicitări (Foarte frumoase felicitări. Ah. Și mărțișoare!!! Și-mi amintesc că-mi apreciau mama foarte mult. Chiar dacă le facea injecții.) de care eu încă nu știam să fac. Am ajuns de câteva ori acolo, am dormit în cabinetul mei și am intercționat timid cu ei. Toți gingași, toți atenți, bine crescuți… toți cu care am interacționat”
Ziarul Argeș 1982-08-01 / nr. 5, Ziarul Ceahlăul. 1974-03-14 / nr. 1879, Ziarul Ceahlăul, 1974-06-01 / nr. 1927, Istoricul Liceului pedagogic Gh Asachi, clasate.cimec.ro