Copii 3-18 ani
Clădirea casei de copii are o suprafață de 11 204 mp și este compusă din patru corpuri: A (cu 3 etaje), B (demisol+ 3 etaje), C, D – parter și 1 etaj, sală de sport. În curte se mai află vestiare pentru sala de sport, un foișor și un parc.
În 1984, la Casa de copii Beclean erau peste 450 de copii, dintre care 108 de vârstă preșcolară, potrivit revistei Tribuna: „Dormitoarele spațioase, sălile de grupă, o sală de mese cu o capacitate de 200 de locuri, sălile de muzică și desen, atelierele de pregătire tehnico-productivă, o bibliotecă cu peste 15.000 de volume, o sală de gimnastică polivalentă, sala de basm pentru preșcolari cu mobilier și aparataj corespunzător, permit desfășurarea unei game largi de activități zilnice”.
În prezent, la aceeași adresă se află Centrul pentru Protecția Copilului Beclean, format din Centrul de Plasament de tip familial pentru copii, Centrul de Recuperare de zi pentru copilul cu dizabilități și Compartimentul conducere, contabilitate, salarizare și administrativ. Regimul de locuire din prezent este unul mixt.
Conform Gazeta de Bistrița, în 2019 se începeau demersuri pentru a fi construite șapte case de tip familial și un centru de zi pentru cei 96 de rezidenți al Centrului pentru Protecția Copilului Beclean. Conform site-ului DGASPC Bistrița Năsăud, Centrul pentru Protecția Copilului Beclean este în continuare deschis (2023).
Copiii din cadrul Casei de copii Beclean erau porecliți „federei”, de la denumirea populară a instituției: „Casa de copii Beclean: F.D.R. „Federeu” este un regionalism care înseamnă groapă de gunoi folosit de oameni pentru a se referi la periferia în care se afla casa de copii, iar astfel oamenii au ajuns să le dea copiilor porecla de „federei”. Aceasta poreclă a fost preluată chiar de beneficiarii instituției, iar unul dintre aceștia, poetul Nicolae Avram, a publicat un volum de poezii intitulat „Federeii”.
Câteva fragmente din Federeii:
1.
„noi suntem băiețașii cu capetele rase până la sânge
împreună ne-am trăit viața
împreună am făcut foamea
am plâns am râs am iubit
după ce se dă stingerea
în dormitor se face liniște
sunetul pașilor pedagogului
haxim
sunt singurii
care se aud pe culoarul roșu
cu miros de benzină
uneori câte unul începe să-și
spună povestea în auzul
tuturor”
2.
„nu multora le-a fost dat să primească/ bobârnace/ peste craniile/ chele/ până ce pielea capului uscată/ se făcea/ ţăndări”
3.
„în această noapte pobeda visează/ cu voce tare îl auzim strigând/ în somn/ vai nu mai daţi tovarăşul educator/ vă rog nu mă loviţi/ promit că nu mai fac/ că am să fiu cuminte/ aiurează// sătui de urletele lui aruncăm/ o pătură peste cap şi-l lovim/ cu saboţii de lemn până/ amuţeşte”
Același autor a mai publicat „Mame” și „All death Jazz”, de asemenea cu referiri la experiența instituționalizării.
Un alt poet a copilărit la Casa de copii Beclean. Aurel Onișor, născut în 1967, autorul volumului postum „Semnul la care te vei opri să bei apă”, s-a sinucis la 27 ani.
Potrivit arhivelor de presă din perioada comunistă, în Casa de Copii Beclean a funcționat cenaclul literar „I.Th.Ilea”, creațiile copiilor fiind publicate în revista școlară a cenaclului care se numea „Izvoare”.
Iată două mențiuni ale cenaclului în presă:
„Depistînd reale calități pentru creația literară în cadrul cercului literar, profesorul de limba și literatura română, George Gavriluțiu, sprijinit de un colectiv de elevi a pregătit și redactat revista literară a casei de copii „Izvoare“, în curs de pregătire fiind al treilea număr, în paginile căreia sunt publicate creații poetice, încercări de proză, desene și grafică ale elevilor noștri, revistă care se bucură de colaborarea unor personalități literare și de artă recunoscute ca: Ioan Alexandru, Romulus Vulpescu, Ion Th. Ilea, Vasile Igna, Cleopatra Lorințiu, Dan Verona, pictorii Ion Pacea și Ion Vlasiu. De altfel, creații ale tinerelor noastre condeie au fost publicate în Scînteia Tineretului, în Amfiteatru, în revista Steaua precum și în ziarul nostru județean Ecoul. Semnificativă în acest sens este clasarea elevilor Liviu Dănilă și Aurel Onișor pe locul II, la concursul de creație patriotică și revoluționară „Andrei Mureșanu“. Alături de cei doi, la porțile consacrării se află și elevul Nicolae Avram”, Tribuna, nr. 8, 23.02.1984
„Remarcabil este ultimul număr din revista școlară „Izvoare”, a cercului literar „Ion Th. Ilea“, condus de inimosul profesor George Gavriluțiu, de la Casa de copii din orașul Beclean. Paginile cu care se deschide această „foaie de inimă, minte și literatură“ sunt poeme autografe semnate de Ioan Alexandru, Ion Th. Ilea, Romulus Vulpescu, Vasile Igna, Dan Verona. Lor li se adaugă un „moment plastic” — Constantin Pacea. Un prolog de fapt, un îndemn pentru această publicație temerară, ajunsă acum la numărul doi. Florilegiul liric e completat cu mare dezinvoltură de tinere și foarte talentate promisiuni (Nicolae Avram, Liviu Dănilă, Ioan Matei, Lenuț Dănilă, Adrian Molnar, Aurel Onișor, Vasile Vlad). In ansamblu, cele peste 60 de pagini ale revistei oferă cititorului materiale demne de interes, bogate în diversitatea lor literară (poezie, proză, recenzii, reportaj, istorie literară, folclor), certificînd o vocație revuistică demnă de semnalat.” Tribuna nr. 23, 6.07.1984
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii”, consultați Dicționarul Abandonului
DGASPC Bistrița-Năsăud, gazetadebistrita.ro, Adevărul.ro, home4souls, casacopilului, Tribuna nr. 8, 23.02. 1984, Tribuna nr. 23, 6.07.1984