Copii 3-18 ani.
În 1989, copiii erau împărțiți în 13 grupe de câte 12 și locuiau în două blocuri, fiecare cu câte patru scări și 64 de apartamente.
A fost înființată în 1967 cu numele Casa de copii Bocicoiu Mare și a funcționat sub acest nume până în 1997.
Din 1997 până în 2003 s-a numit Centrul de plasament Bocicoiu Mare.
A fost renovată în 2002, apoi închisă în 2003, printre primele instituții mamut desființate în Maramureș, alături de Leagănul Cavnic, copiii fiind transferați în case de tip familial.
În prezent, clădirea este vandalizată și a fost trecută de la Consiliul Județean în proprietatea Primăriei Bocicoiu Mare începând cu 2003.
Terenul casei de copii are o suprafață de 1043 m2 conform anexei bunurilor transferate în acel an, suprafața construită cuprinde două corpuri de clădire cu câte 64 de apartamente, numite B1 și B2, grajduri, spălătorie, sală de sport.
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii”, consultă Dicționarul Abandonului.
Din amintirile lui Ghiță Silaghi, vinerea era ziua de baie și era momentul când toți copiii mici plângeau în hohote pentru că asistații, tinerii rămași în sistem pentru că făceau școală de meserii, ucenicie sau studii superioare, îi torturau. Își amintește că baia era o încăpere cu ciment pe jos și 15 dușuri.
Programul pe ore din amintirea lui Ghiță: la 07:00 era trezirea și micul dejun, la 13:00 ieșirea de la școală, la 13:30 prânzul, de la 15:00 la 17:00 temele, pauză până la 17:30 și ujina (o felie cu ceva), meditații până la 19:30, cina și culcarea – la 20:00 pentru cei mici și 22:00 pentru cei mari.
Cea mai mare distracție a fost când au primit, probabil de la cele două unități militare din zonă, niște pachețele de supraviețuire de armată. Erau cafenii, frumos împachetate, și conțineau chibrituri, ac și ață, un pătrățel de ciocolată, o conservă, cuțit și furculiță
Copiii mari mergeau la cumpărături la Sighet, orașul la 10 kilometri, cu bilet de voie și însoțiți de un educator.
În perioada comunistă, în curtea umbrită de brazi înalți era un grajd unde creșteau trei cai și 15 porci, o sală de sport și ateliere de tâmplărie.
„Eu am fost la Bocicoiu Mare. Eram sute de copii acolo, acum am impresia că parcă eram la război acolo. Pe la 12 ani am fost luat şi dus la o casă de tip familial, unde a fost mult mai bine”, a spus Daniel, de 25 ani.
Copiii ajungeau aici redistribuiți de la casele de copii preșcolari din județ, inclusiv din Baia Mare.
Dacă intrau la liceu, tinerii locuiau în internatele Direcției de Protecția Copilului, lângă licee și reveneau la Bocicoiu doar în vacanțe.
După închidere, copiii mici au fost mutați în CTF. Asistații au ajuns la Valea Borcutului, lângă Baia Mare.