Casa de Copii Fete Panciu

Mărturia unei foste angajate de la Casa de Fete Panciu din Monitorul de Vrancea (2017):

„20 de ani am lucrat cu copiii… nu a fost mereu ca acum, când aceștia locuiesc în Module familiale, când sunt mai puțini și li se asigură o viață ca în familie. La „Casa de fete Panciu”, unde am lucrat prima dată erau 135 de copii pe două etaje. (…) Despre domeniul acesta de protecția copilului nu prea știam nimic la vremea aceea, dar am avut noroc. Am dat concurs și am reușit. Și să știți că, chiar de la început, când am mers prima dată, la muncă, mi-a plăcut! Era frumos acolo. Dar m-au impresionat foarte tare copiii… Erau printre ei mulți care se legănau, aveau leagănul acela tipic… La început, cât nu mă cunoșteau, mă respingeau, asta se întâmpla cu orice persoană nouă. Îmi amintesc chiar că în primele zile mi-au aruncat o găleată în cap”. (…) Dormitoarele fetelor erau pe două etaje, iar noi eram doar câte două supraveghetoare pe tură. Că asta am lucrat cinci ani de zile, doar supraveghetor de noapte. Lucram trei nopți la rând și aveam una liberă. (…) La ora 22.00 copiii se culcau, se dădea stingerea. Vă dați seama, la 135 de copii pe două nivele, cum alergam toată noaptea de la unul la altul ca să-i verificăm, ca să le dăm tratamente celor care erau bolnavi, ca să îi schimbăm, că erau și copii mici. Erau fete începând de la grădiniță și până la liceu. La ora 6.00 era deșteptarea și urma gimnastica de înviorare. Iarna, înviorarea se făcea pe holurile Căminului, vara ieșeau copiii afară. Educatorii veneau la ora 7.00 și până atunci copiii trebuiau să fie gata pentru că urmau masa și activitățile zilnice. (…) Deși (părinții) veneau să-i vadă, se întâmpla că nu voiau copiii să vorbească cu ei. Îmi amintesc că toți, absolut toți erau îmbrăcați la fel, și aveau loc de ghiozdane niște genți de carton, ca niște cutii. Și să știți că se înțelegeau între ei, respectau regulamentul. Că dacă se băteau între ei, erau mutați la alte cămine. (…) Fetele de la Casa de copii de aici din Panciu aveau ateliere de croitorie, aveau club, se făcea lucru de mână, fetele coseau, pictau, desenau. (…) Casa de fete funcționa în trei locații, una dintre acestea fiind unde este acum Primăria Panciu. Casa s-a transformat în Centru de plasament, o parte dintre copii au fost duși la Mărășești și Păunești. Aici au rămas aproximativ 60. (…) În clădirea mare, cea în care este acum Primăria, s-au făcut sus apartamente, fiecare cu baie, cu tot ce trebuie. Stăteau câte 9-10 copii în apartament, condițiile s-au schimbat foarte mult în bine. Apoi, prin 2008 mi se pare, s-au dat în funcțiune Căsuța și atunci s-a desființat și căminul mare. Iar astăzi, cum vedeți, copiii au la dispoziție Module Familiale. Aici în panciu este Modulul „Speranța” – căsuță și Modulul „Fortuna”, la blocul ANL, unde s-au amenajat garsoniere și un apartament și unde copiii au la dispoziție condiții ca în familie.”