Copii 3-18 ani
Casa de copii a fost înființată în anul 1973 – potrivit mai multor arhive de presă care menționează că în 1993 instituția aniversa 20 de ani de existență. În anul înființării au fost instituționalizați 225 de copii (75 preşcolari- fete și băieți şi 150 şcolari – doar băieți). Școlarizarea celor din clasele I—VIII avea loc la Liceul nr. 2 din Luduș.
Clădirea era compusă din parter și trei etaje, avea 50 de dormitoare, cinci săli de cursuri pentru preşcolari, patru săli de meditaţii, cantină, spălătorie, instalaţii sanitare, baie, duşuri, un cabinet medical şi magazii pentru alimente.
În 1995 erau instituționalizați aici 200 de preșcolari și școlari.
După reforma din 1997, casa de copii a fost transformată în centru de plasament și a fost treptat mixată pe criterii de gen, acomodând și fete școlare.
În 1999, erau instituționalizați 217 copii şi tineri cu vârste cuprinse între 3 şi 24 de ani, iar la conducere se afla în continuare același director din 1973.
După închiderea centrului de plasament, începând cu 2014, la aceeași adresă funcționează Centrul Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Luduș pentru persoane adulte.
Un număr al ziarului Steaua Roșie din 1978, descrie în culori idilice casa de copii Luduș și o numește „o familie cu 260 de copii”.
„Luduş. O alee străjuită de o parte şi de alta de flori te duce spre o clădire mare, nouă, modernă: „Casa de copii şcolari şi preşcolari“. Este ora 14, oră cînd copiii îşi fac somnul visînd poate la bucuriile pe care vacanţa le mai poate oferi, la drumeţiile şi jocurile care au trecut sau la alte năzdrăvănii pe care numai o minte de copil şi le poate închipui.”
Redăm încă un pasaj din acest articol pentru că ne arată cât de ofertant erau prezentate instituțiile rezidențiale din România socialistă: „Casa de copii din Luduş este dotată cu dormitoare, băi, săli de meditaţie, atelier de reparat încălţăminte, atelier de croitorie, spălătorie, cantină. Copiii de aici sunt din judeţele Mureş, Harghita, Braşov, Buzău, Cluj, împreună cu profesorii şi educatorii lor alcătuiesc o familie, adevărata lor familie, în care învaţă să fie oameni de omenie, constructori de nădejde ai României socialiste”.
Dintr-un articol din Cuvântul Liber, publicat în 1994, aflăm și numărul total al copiilor care au trecut prin casa de copii Luduș până la acel moment: „Această familie mare din Luduş —ne-a împărtăşit dl loan Olaru, director al Casei — numără 1453 de fii, toţi cei care au crescut aici. In prezent se află in grija noastră 220 de copii”
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii”, consultați Dicționarul Abandonului.
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Luduș și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.
Extras dintr-un comentariu de pe grupul de Facebook al celor care au copilărit în case de copii din județul Mureș:
„Mergem la masa
Clopotelul a sunat
Si cu mic cu mare
In rand ne-am asezat
Este imnul cu care intram in sala de mese la Ludus, cine isi mai aduce aminte sa dea un like”
În anul 1974, a avut loc un cerc pedagogic la Luduș în cadrul căruia educatorii din casele de copii din zonă- Zau de Câmpie, Sighișoara, Miercurea Niraji și Luduș – au făcut schimb de bune practici și provocări. Din descrierea acestui cerc pedagogic în presa comunistă desprindem faptul că în anii 70 exista o colaborare la nivel județean în ceea ce privește educația copiilor din sistem.
Steaua Roșie 1973-09-27 / nr. 228 – numărul anunță înființarea noii case de copii și enumeră inventarul bazei materiale.
Steaua Roșie 1974-01-10 / nr. 7
Steaua Roșie, 1976-08-15 / nr. 193
Cuvântul Liber 1993-09-14 / nr. 180
Cuvântul Liber 1995-04-27 / nr. 81
Cuvântul Liber 1994-12-28 / nr. 255
Cuvântul Liber 1999-08-18 / nr. 161