Copii 3-6 ani
Casa de copii preșcolari era funcțională încă din anii 70, când presa vremii menționează și existența unei „colonii de vacanță”, lângă Spitalul de Boli Nervoase din Timișul de Jos, precum și un număr de 90 de copii instituționalizați care-și petreceau aici vacanța de vară. La finele vacanței, copiii se mutau în colonia de la Costinești.
Cercetarea arhivelor de presă a relevat și un aspect inedit: directoarea instituției din 1971, Rozalia Bătrînca, este menționată la rubrica Anunțuri diverse:
„OPREA Elisabeta mulţumeşte tovarăşei Bătrînca Rozalia, directoare la Casa de copii nr. 1 (Lucaci 34) pentru grija ce i-o acordă fiului său Răducu Constantin”.
Instituția mai este prezentă și în anunțurile anilor 90, când cheamă în judecată părinții minorilor instituționalizați, în vederea declarării lor ca adoptabili.
În 1991, Casa de copii preșcolari nr. 1 era condusă de Alexandrina Constantinescu și a participat la un studiu experimental, prin care preșcolarii instituționalizați au fost „musafirii” copiilor din grădinițele tipice. Interacțiunile au fost filmate, cu scopul de a dezvolta un documentar didactic. „Educația se desfășoară în ambele sensuri, studiindu-se în plus rolul afectivității părintești în formarea și dezvoltarea personalității preșcolarului, felul în care iau contact și participă la diversele activități din program”, menționa la acel moment ziarul Cuvântul Liber.
În 1999, presa menționează un număr de 34 de copii instituționalizați în acest centru, care păstra încă denumirea din perioada comunistă.
În anul 2002, DGASPC Sector 3 a transformat instituția în Centrul de Zi Licurici.
Extrase din Tribuna Școlii despre colonia de vacanță a casei de copii preșcolari:
„Colonia Casei de copii preşcolari nr. 1 Bucureşti. Abia şeful de gară îmi poate da cîteva lămuriri evazive. Intr-adevăr, lingă spitalul de boli nervoase din Timişul de Jos, o cabană semeaţă, cît un castel, ii adăposteşte pe toţi cei 90 de copii ai acestei Case, a cărei încercată directoare, tovarăşa Rozalia Bătrinca, mă primeşte vorbindu-mi cu mîndrie de foarte bunele condiţii de care se bucură această a treia serie de copii.”
„Aflu că în această colonie sunt numai 80 de locuri disponibile, dar cîteva perechi de gemeni pot dormi în aceleaşi paturi, astfel că… încap toţi ! Copiii sunt îngrijiţi de o infirmieră şi o soră medicală. „Castelul“ a fost pregătit dinainte. Pentru transportul copiilor, O.N.T.Bucureşti a pus la dispoziţie două largi autobuze. Alimentaţia este excelentă : carne de porc, viţel şi pasăre, brinză, smîntînă, miere de albine, fructe, prăjituri. Acum, la ora prînzului, micii „colonişti“, veniţi din poieniţă, cu pălăriuţele lor albe, stau la măsuţele din sufrageria amenajată într-o ordine exemplară. Educatoare cu o experienţă îndelungată îşi fac aici datoria ; eforturile lor deosebite trădează o mare dăruire.”
Potrivit ziarului Cotidianul, în 1991, instituția a primit mai multe ajutoare internaționale, alături de alte cămine pentru vârstnici și spitale din țară:
„Cu sprijinul cluburilor franceze Boulogne-Billencourt Doyen și Suresnes, s-au colectat din Franța ajutoare sub formă de alimente, îmbrăcăminte, medicamente, jucării, paturi de spital”.
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii” consultă Dicționarul Abandonului.
Dacă ați copilărit, lucrat sau voluntariat la centrul din strada Vasile Lucaciu nr. 34 și doriți să contribuiți la cercetare, vă rugăm să completăți acest formular
România Liberă, 1971-01-31 / nr. 8171
Tribuna Școlii, 1973-07-28 / nr. 104
Cotidianul, 1991-10-30 / nr. 124
Cuvântul Liber, 1991-07-18 / nr. 416
România LIberă, 1997-04-30 / nr. 2155
Curierul Național 1999-04-11 / nr. 2460
Cronica Română, 2002-09-20 / nr. 2946