Casa de copii preșcolari nr.5 București- Luminița

Într-un articol din Scânteia Tineretului (1983) este redat traseul unui copil de 4 ani instituționalizat la Casa de Copii Preșcolari nr. 5:

„Ionel Toader la cei 4 ani ai lui cintarea doar 8 kg (!), greutatea normală a unui copil de un an. Cind te apropii de el, in ciuda oricăror semne de prietenie pe care i le-ai arăta, el ridică reflex brațele să se apere. E mai mult decit speriat — e traumatizat psihic, aproape sălbăticit. La Spitalul clinic „Dr. Gheorghe Marinescu”, a fost adus cu salvarea intr-o stare extrem de gravă (contuzie cerebrală severă, hemipareza dreaptă, distrofie de grad II/IV, echimoze, escortaţie pe trup şi membre etc.), dar chiar şi aşa, fără să fii specialist, puteai să-ţi dai seama că acest copil fusese pînă atunci bătut cu mare cruzime, bătut in toate felurile : cu capul de pereţi, cu pumnul, cu rigla, fusese înfometat, brutalizat psihic, lăsat să trăiască într-o revoltătoare mizerie fiziologică. (…)

Ionel Toader a fost încredinţat Casei de copii şi preşcolari nr. 5 Bucureşti. Profesorul logoped Ghişoriu Elena este optimistă, în ciuda faptului că Ionel a fost adus la şcoală prezentând multe rămîneri în urmă faţă de copiii de aceeaşi vîrstă cu el, retarduri explicabile prin scoaterea lui brutală dintr-un anume context afectiv şi social, Ionel Toader, a fost încredinţat unor oameni de bine. O necesară renaştere care va reuşi. Stau garanţie vitalitatea lui, dragostea şi înţelegerea care o înconjoară acum.”

Potrivit unui articol publicat de România Liberă în anul 2000, începând cu 1998, compania JTI împreună cu Fundația Teatrul Masca au derulat pentru copiii de la Centrul de plasament Luminița un program de educație prin teatru.

În decembrie 1991, Ziarul Libertatea a organizat un bal caritabil pentru casele de copii din București:

„Steliana Bratu: A fost una din puținele ocazii cind  copiii noștri au primit ceea ce aveau nevoie. Pentru ei, Crăciunul 1991 a Însemnat, în sfîrșit,un moment deosebit, cu un Moș Crăciun veritabil într-o atmosferă strălucitoare — la Romarta — și nu la întunericul unor camere obișnuite”

Emblematic pentru atmosfera din casele de copii la începutul anilor 90 (perpetuată apoi și la începutul anilor 2000), este acest extras din Flacăra (1991):

„In urma unei sesizări primite la secţie, doi dintre tinerii lucrători aflaţi în subordinea lui Ioan Cordoş — locotenenții majori Liviu Radu şi Gh. Tofan— fac o descindere la sediul CASEI DE COPII PREŞCOLARI Nr. 5 din strada „Gh.Şerban“ nr. 7, sectorul 2.

Surpriza întrece orice aşteptări: un veritabil talcioc de mărfuri, obiecte şi produse alimentare în conserve, depozitate în 2 (două) încăperi. Nu există nici un inventar, nici o evidenţă a acestora, nimic, nici măcar în fișele de magazie alimentară (sîntem în data de 31 ianuarie a.c). Se constată că obiectele provin din ajutorul umanitar oferit din străinătate acestei Case de copii atît în acest an cit și în cel care a trecut. De ce nu se află aceste lucruri în posesia copiilor ?! In ce scop au fost ele depozitate astfel ?! 

Iniţial, „nimeni nu ştie nimic“ iar, mai dihai, nu ştiu nici Maria Gheorghiu, educatoare şi directoare a casei, şi nici contabila şefă Victoria Ionaşcu… Continuînd cercetările, lt.mjr. Liviu Radu descoperă o a treia încăpere — un fel de cameră „de arhivă“ a sălii de festivităţi, ascunsă in spatele scenei — burduşită cu nu mai puţin de 29 sortimente (20 tipuri de îmbrăcăminte, multe pentru sezonul rece şi 9 tipuri produse alimentare)! întrebată apoi dacă în încăperea in cauză, aparent închisă, se află ceva— şi fără să ştie că Liviu Radu ştie că da ! — directoarea neagă. Se face, de urgenţă, o percheziţie la domiciliul acesteia (n.n adresa directoarei este redată integral),încă un veritabil bazar : încălţăminte, îmbrăcăminte pentru copii de diverse virste, produse alimentare — ba chiar şi 2 triciclete nou-nouţe pentru cei mai micuţi… Sínt inventariate toate astea şi aduse la sediul poliţiei. Sínt inventariate de asemenea — şi sigilate la sediul Casei de copii de data asta —toate cele descoperite acolo. De data asta — şi abia acum —cei vinovaţi recunosc sustragerea; justificarea acestora este însă absolut uluitoare : „Ei, şi?! Aşa au făcut toţi !“ 

Inconştienţă?! Cinism?! Mă tem că ambele — şi nu numai. Privesc, la sediul poliţiei, diverse obiecte : ghetuţe, bluze,pulovere, haine călduroase —şi prin ce iarnă au trecut, prin ce frig au trecut şi mai trec încă acei copii nevinovaţi, lipsiţi de astfel de bunuri ! — privesc cele două triciclete noi nouţe, de culoare roz-bombon,absolut noi: una dintre ele are, în loc de „far“, capul unui Mickey Mouse zîmbind…

(…)

Cu ocazia descinderii efectuate de poliţie la Casa de copii preşcolari nr.5, s-au mai descoperit, printre altele, trei cazuri de copii înfiaţi (şi plecaţi din ţară!), la ale căror dosare lipseau exact…hotărîrile instanţei de judecată! În aceleaşi împrejurări, s-a constatat absenţa din incintă a unor alţi copii aduşi pe la diverse „familii“, fără nici un act legal, de către o stranie pereche ce abia s-a legitimat cu rapoarte şi acte de identitate, referind în schimb ameninţări la adresa organelor de ordine!?”

Extras din Ziua, februarie 2001

„Orfanii de la centrul de plasament nr. 5 le-au mai spus inspectorilor primăriei cum, în fiecare seară, „doamnele“ de la cantină încarcă resturile de mâncare în mașinile personale, parcate în spatele cantinei. Potrivit inspectorilor, bucătăria centrului este insalubră Aceștia spun că persoanele din centru trebuie să beneficieze, zilnic, de o rație de cel puțin o sută de grame de carne. „Cantitatea de carne prevăzută în rația zilnică a copilului era trecută numai pe hârtie. Deși figurează în meniu, carnea nu se regăsește în nici o porție servită la prânzul de astăzi (n.r.ieri), singurul preparat din carne fiind acea porție de musaca, care nu acoperă necesarul zilnic de calorii pentru un copil“, a precizat unul dintre inspectorii prezenți la fața locului. Absența cărnii din meniu a fost justificată de lipsa fondurilor, nemaifiind achiziționate produse din carne în ultimele două zile, în schimb, la verificarea efectuată de către autoritățile locale în magaziile cantinei au fost găsite conserve și preparate din carne, depozitate alături de o impresionantă cantitate de scule și unelte. Primarul sectorului 6, Dan Alexandru Darabont, a spus că primăria va demara o anchetă asupra modului în care sunt tratați copiii.”

Extras din Cronica română, martie 2002

„Prefectul Capitalei, Gabriel Oprea, i-a vizitat ieri pe copiii instituționalizați din Centrul de Plasament „Luminița“, care, potrivit prevederilor HG nr. 29/2002, vor beneficia de un ajutor umanitar de la Rezerva de Stat constând în produse de cazarmament (pături, cearșafuri, fețe de pernă), produse farmaceutice (vată, tifon, comprese, seringi) și medicamente (ampicilină, algocalmin, penicilină și ser fiziologic). (…) Cu această ocazie, copiii de la Centrul de Plasament „Luminița“ i-au oferit prefectului Capitalei un spectacol în cadrul căruia au dansat și au recitat poezii.”

În același 2002, potrivit Evenimentul Zilei, compania Topway a lansat la Centrul de plasament Luminița un program național de donații pentru centrele de plasament, constând în margarină.

Aceeași informație de mai sus se regăsește și în ziarul Curierul Național:

„Florin  are 10 ani și stă  la Centrul de  Plasament Luminița de când  avea  trei ani. E  un  puști dezghețat, îi place  să  deseneze  pe calculator și spune  că  se simte  foarte  bine  la  centru . Când  îl întrebi de  părinți face  o pauză  lungă , după  care  răspunde : „ Mdaa , aam  părinți!“ Ca  Florin  mai sunt alți 84  de  copii în  centrul din  sectorul 2. Aici sunt hrăniți destul de  bine , fac  cursuri de  limba  engleză  chiar cu  o  englezoaică , au  laborator de  informatică  și în  general trăiesc  într-un  mediu  destul de  frumos  încât să  nu  simtă  că  sunt ai nimănui. Totuși, viața  de  cămin  nu  e roză . Dragostea  părintească  vine  în  doze  mici sau  deloc , iar alocația  zilnică  de  hrană  de  la  stat este  de  32 .000  de  lei. Pentru aceste  motive , probabil, Guvernul a  decis  să  aloce  ajutoare  tuturor  căminelor de copii.

Aproximativ  două  miliarde  de lei au revenit centrelor din  București, iar sarcina  distribuirii lor prefectului Capitalei, Gabriel Oprea . Prefectul a  vizitat ieri Centrul Luminița și s -a  convins  cu  ochii lui că  ajutoarele  (pături, cearșafuri, fețe  de  pernă , produse  farmaceutice  și medicamente ) sunt la  locul lor. Copiii i-au  mulțumit pentru  interes  printr-un  spectacol în  care  au  reprezentat toate  naționalitățile  conlocuitoare  din  România”.

Extras din Evenimentul Zilei, 2004:

„Orice străin care trece pragul Centrului de plasament „Luminița”,din sectorul 2 al Capitalei, trezește în sufletul copiilor de aici o speranță. „Doamna a venit să ne ia?“, o întreabă în cor copiii pe una dintre îngrijitoare. Mariana Demetre are 9 ani și Moș Nicolae i-a adus în acest an bucuria de asta o zi într-o familie. „Aveam televizor și multe jucării. Familia avea și o fetiță puțin mai mare decît mine cu care mă jucam. Mi-au făcut cadouri. Dacă ar fi să-mi doresc ceva de Moș Crăciun este să vină să mă mai ia la ei”,mărturisește Mariana, o fetiță brunetă, cu părul strîns în coadă. Denis Petcu, elev în clasa a lll-a,a fost luat și el, de Moș Nicolae,de o familie, iar acum așteaptă ca o alta să dea un semn. Directoarea centrului, Carmen Pîrvulescu, spune că, pînă în prezent, doar o familie a cerut să găzduiască de Sărbători un copil de la „Luminița“. „Mîine o să trimit la Direcția pentru Protecția Copilului trei copii ca să-i vadă familia. Ei au cerut o fetiță, dar eu trimit și doi băieței, poate se răzgîndesc”, declară Carmen Pîrvulescu.”