Casa de copii preșcolari nr. 6 București

Nu se cunosc informații privind anul deschiderii Casei de copii preșcolari nr. 6, iar aparițiile în presa comunistă sunt limitate. În ziarul Flacăra din 01.05.1980 apare menționată instituția într-o scrisoare în care angajatele cereau instalarea unui telefon încă din luna octombrie a anului trecut. La acel moment directoare a fost Elena Lazăr.

Presa nouăzecistă, în schimb, prezintă mai multe informații despre viața și condițiile din Casa de copii preșcolari nr. 6. Directoarea din acea perioadă, Rada Grigore, a relatat pentru Libertatea în 1990 despre viața grea dinainte și după 1989 în centru: frig, copii îmbolnăviți, sistem precar de încălzire, tăieri de fonduri ale centrului, limitări privind procurarea de haine pentru copii sau mobilier.

Nici tratamentul față de copii nu era cu mult mai diferit. Într-un anunț scurt din partea Școlii gimnaziale nr. 147, cadrele didactice atenționează că minorii vin la școală răniți după bătăile primite din partea îngrijitoarelor de noapte (Evenimentul Zilei, 22.02.1993, nr. 201).

Instituția are parte de susținere din partea fundațiilor străine și a firmelor românești prin diverse forme de ajutoare. Spre exemplu, Feed the Children Romania anunța în 1998 organizarea unei licitații publice pentru executarea unei lucrări de instalare a sistemului de termoficare centrală în Casa de copii preșcolari nr. 6, cu fonduri asigurate de către Feed the Children Olanda (România Liberă, 10.01.1998, nr. 2367).

Chiar dacă primeau bani și o mână de ajutor pentru grija copiilor și modernizarea instituțiilor de ocrotire a minorilor din Sectorul 5, primarul de la acea vreme, Călin Cătălin Chiriță, avea să se plângă despre cum banii nu sunt folosiți corect, copiii primeau chiar mulți bani pe lună (pentru Casa de copii preșcolari s-au menționat 808.000 de lei vechi per copil), iar rezultatele erau slabe. Investițiile în renovare și modernizare erau de prisos, deoarece la prima vizită în teren au fost observate condiții precare de trai și faianță căzută de pe pereți, vina fiind dată pe degradarea în timp după reparații (Curierul Național, 30.08.1998, nr. 2274).

După reformă își schimbă denumirea în Centrul de plasament „Sfânta Maria” sau Complexul Social de Servicii Sociale Comunitare „Sfânta Maria”. Nu se cunosc informații despre procesul de tranziție.

În 2012, se înființează un centru de zi pentru recuperarea copiilor cu dizabilități din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare „Sfânta Maria”. Proiectul a venit la inițiativa World Vision România și oferă servicii de integrare timpurie pentru copii cu vârste între 0 – 6 ani, plus servicii de recuperare și îngrijire pentru copii cu vârste între 3 – 10 ani, cu o capacitate de 60 de locuri.

În prezent funcționează în continuare Centrul de zi pentru copii cu dizabilități, dar cu o capacitate de 70 de copii și servicii oferite pentru copii până în vârsta de 18 ani. Se mai adaugă și o Casă de Tip Familial la aceeași adresă, realizată în colaborare cu Fundația Hope and Homes for Children din 2022. De asemenea, mai funcționează și Centrul Maternal Sf. Maria.