

Copii școlari
Potrivit cercetării de presă, instituția a fost activă încă din anii 60.
În luna mai a anului 1973, a avut loc la Miercurea Ciuc un curs de perfecționare al directorilor caselor de copii, așa cum a relatat Tribuna Școlii.
Olimpia Motrescu, directoarea Casei de Copii Școlari nr. 8 din București a declarat atunci, observând facilitățile de petrecere a timpului liber existente la Miercurea Ciuc: „(…)s-a recomandat un timp liber-creaţie în locul unuia, de tip vechi, însemnînd simplă consumaţie. Faptul că la Casa de copii din Miercurea-Ciuc, de pildă, fiecare copil are perechea lui de schiuri, că la dispoziţia fiecăruia se află bazinul de înot, că există o echipă de hochei, o mulţime de medalii şi trei campioni republicani la judo a însemnat pentru directorii cursanţi o transpunere în viaţă a ideii de mai sus.”
În același context, Ludovic Boda, directorul Casei de Copii Școlari Miercurea Ciuc a declarat pentru publicație: „În primul rînd, intr-o asemenea casă, cu şcoală generală proprie, copiii învaţă, se comportă şi comunică nestinjeniţi. Mai mult, dacă la şcoala respectivă învaţă şi copii externi, ceilalţi, adică ai noştri, nu se mai simt nici izolaţi, nici — potrivit unor impresii specifice — ,,de la casă“, ci, așa cum s-a mai spus, „acasă”. în plus, conducerea unică, a casei şi a şcolii, permite un mai atent control şi o mai directă îndrumare a colaborării acestora.”
Extras din Flacăra (1994), despre pilotarea timpurie a unei soluții de tip familial pentru 12 copii din casa de copii școlari Miercurea Ciuc:
„Experimentul de la Miercurea-Ciuc se… desfăşoară în casa unei educatoare de la Casa de Copiii din oraş. Astfel,la data de 9.11.’92 s-a înfiinţat „grupul familial“ constituit din 12 copiii, 6 băieţi şi 6 fete, de diferite vârste. Ei sunt mai ales fraţi şi reprezintă trei naţionalităţi : români, maghiari şi ţi&ani. Repartizarea copiilor a fost decisă de către Consiliul Pedagogic al Casei de Copii, ţinând seama că trebuie să ajungă în familie acei copii ce nu s-au putut integra în comunitatea cea mare. Deci, aici, au ajuns şi copii cu probleme de sănătate şi de comportament. Activitatea este condusă de trei educatori plus personal auxiliar,conform tuturor normativelor în vigoare. Financiar, activitatea este coordonată de către serviciul contabilitate al Casei de Copii. Copiii frecventează şcoala de pe lângă Casa respectivă, mai puţin doi dintre ei care merg la alte şcoli din oraş (mai exigente).”
Informația Harghitei (1984) precizează participarea copiilor din Casa de copii școlari la competițiile de schi de agrement din zonă.
Aceeași publicație a relatat de mai multe ori pe parcursul anilor 80 despre existența unei formații de mandoline în casa de copii Miercurea Ciuc.
Extras din Informația Harghitei (1970), despre o gală organizată cu prilejul Zilei Pionierilor din România:
„Orchestra de coarde a Casei de copii din Miercurea-Ciuc îl cînta pe Handel,Bartók, Dvorak, Schumann şi pe inegalabilul Bach, şi micii maeştrii nu cîntau oricum, ci pe strunele inimilor izvorînd splendide susururi de munte.”
Pentru mai multe informații despre termenul „casă de copii” consultă Dicționarul Abandonului.
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Casa de copii Miercurea Ciuc și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.
Tribuna Școlii, 1973-06-16 / nr. 100
Flacăra, 1994-02-23 / nr. 8
Informația Harghitei, 1984-02-27 / nr. 4430
Informația Harghitei, 1970-06-21 / nr. 721
Informația Harghitei, 1968-11-26 / nr. 237