Casa de copii școlari nr. 10 București

Înainte de mutarea pe adresa din Drumul Sării, Casa de copii școlari nr. 10 se afla în cartierul Uranus, pe strada Sfinții Apostoli nr. 16. Nu s-au găsit informații privind structura clădirii originale. Însă construcția nu este una recentă, fiindcă există mențiuni a existenței acestui imobil în presă încă din anii 1930 – 1940, unde au funcționat diverse afaceri, inclusiv o bodegă, iar în prima parte a deceniului ‘40 a locuit în ultimii ani de viață Clara Elena Bibescu, marchiza de Belloy, fiica lui Nicolae G. Bibescu.

Imobilul a fost afectat de cutremurul din 1977, iar în procesul de reparație au fost implicați elevi din școli gimnaziale și internate (cum este numit în text „Internatul nr. 9”) din sectorul 6, actual sector 5 (Scînteia Tineretului, 13.04.1977, nr. 8675). Chiar dacă au existat acțiuni de consolidare, clădirea a fost demolată în procesul de sistematizare a zonei Unirii – Casa Poporului, însă nu se cunosc informații privind mutarea băieților în clădirea nouă. Cert este că în 1988 clădirea de pe str. Baltagului nr. 14 există, fiind menționată într-un anunț de angajare pentru un post de cizmar în ziarul Informația Bucureștiului.

Clădirea nouă este structurată ca P+3, iar spațiul era atât de mare pentru că era nevoie de săli pentru studiu și organizarea cursurilor, pentru că băieții Casei de copii școlari nr. 10 învățau în incinta casei, chiar dacă împărțeau curtea cu Liceul Teoretic „Ion Barbu”.

Sursă: Libertatea, 01.06.1991 / nr. 439

Nu se cunoaște anul înființării Casei de copii școlari nr. 10, nici perioada nu poate fi aproximată, însă cea mai devreme mențiune a existenței acesteia provine din 1969 într-un anunț de angajare pentru posturi de bucătari de diferite grade.

Casa de copii școlari nr. 10 a fost patronată de Comitetul de femei al sectorului 6 al capitalei, comitet care viza și Leagănul nr. 2 (Femeia, 01.07.1973, nr. 1, anul 26).

Cazuri de rea purtare și abuz au fost consemnate chiar din 1971, dintr-un articol din Scînteia Tineretului (nr. 6875), în care ancheta realizată de jurnaliști a arătat că violențele și tratamentul abuziv asupra copiilor sunt la ordinea zilei. Vecinii din proximitatea Casei de copii au confirmat cele auzite, iar profesorii de la Școala gimnazială nr. 122 au fost văzuți adesea cu uniformele dezordonate și au auzit de situația bătăilor. Pe lângă asta, în Casa de copii școlari nr. 10 nu se respectau regulamentul de ordine interioară de către pedagogi, programele educaționale interne, cercurile de studiu și orele de recreere.

Situația a devenit mai bună destul de repede, după ce Inspectoratul Școlar din sector a luat în considerare rezolvarea problemelor semnalate atunci. În septembrie, tot în Scînteia Tineretului (nr. 6953), se redactează un update lung și pozitiv: a fost schimbat directorul (de la Serafim Istrate la Vasile Vlad), copiii au mers în tabere pe timp de vară, iar în aceeași perioadă s-au făcut renovări în centru, copiii au fost mutați de la Școala gimnazială nr. 122 la nr. 124 și li s-au pregătit un program intern corespunzător (cu activități educative, cultural-artistice, înființarea de biblioteci pe grupe de copii și organizarea unui activ obștesc în rândul copiilor).

În 1984 continua să fie Vasile Vlad director, iar din relatările ziarului Informația Bucureștiului (nr. 9451) condițiile de trai se mențineau bune. În paralel, pe baza comentariilor dintr-o postare de pe pagina de Facebook „Cartierul Uranus”, 1984 este anul în care este demolată casa de copii.

După 1989, viața în Casa de copii școlari nr. 10 este relatată în presă prin nereguli instituționale, abuzuri și ajutoare. O situație atipică este cea a elevilor instituționalizați care nu învață în liceul de vizavi, adică actualul Liceu Teoretic „Ion Barbu”, fiindcă părinții elevilor din școala curentă nu acceptă ca minorii instituționalizați să învețe la același loc cu ceilalți (Flacăra, 19.09.1990, nr. 38).

Copiii nu au fost uitați de diverse forme de ajutoare menționate public în presa vremii, iar printre acestea se numără: cadouri de Crăciun și televizor color din partea Balului de Cristal organizat de ziarul Libertatea, bilete gratis oferite mai multor copii instituționalizați pentru concertul Michael Jackson din 1992, vacanțe plătite de diverse entități, prim exemplu fiind Bancorex.

Într-un articol din Libertatea despre serbarea de Ziua Națională a României (03.12.1992, nr. 886), Casa de copii școlari nr. 10 avea la acel moment 156 de copii instituționalizați și o orchestră de mandoline, probabil orchestră formată înainte de 1989. Dintre cei 156 existau și persoane de peste 18 ani care continuau să locuiască în casa de copii din cauza lipsei de susținere financiară și profesională.

În perioada cât a fost Victor Uță director au revenit abuzurile și relele tratamente asupra copiilor din centru. Situația persoanelor de peste 18 ani era una mult mai gravă, directorul mințind despre cum el a încercat să le ofere un loc de muncă, iar aceștia erau dați afară cu lucrurile personale în brațe. Copiii erau pedepsiți prin bătăi și înfometare, în timp ce directorul fura din ajutoarele primite de la diverse fundații și lua din banii primiți din sponsorizări. A fost dat afară din conducere în anul 1996.

În 2009, Casa de copii școlari nr. 10 se desființează și se intenționează renovarea clădirii și înființarea Centrului Multifuncțional pentru Persoane Vârstnice din Sectorul 5 sau Centrul de zi de asistenţă şi recuperare pentru persoane vârstnice „Sfântul Spiridon”. Însă, din iunie 2026 se mută Serviciul Evaluare Complexă a Copiilor cu Dizabilități în clădirea de pe Baltagului nr. 14.