Casa de copii școlari nr. 2 București

În 1962, Luceafărul a publicat compunerea unui elev de la Casa de copii școlari nr. 2:

„Mie îmi place să merg la piață. Am fost la piața 30 Decembrie (Amzei). E multă populație, ca la gară. Pe mese verzi sînt grămezi de mere și cireși, borcane mari cu borș, ceapă, ouă, flori, brînză de vacă și de oaie. Toată ziua vin în piață mașini de la G.A.C. pline cu fructe, zarzavaturi și pui. Vînzătorii de la Aprozar și țăranii stau sub pînze vărgate, să se apere de soare. Am văzut țărani din Argeș cu pere și nuci. Eu m-am dus la piață să cumpăr cireșe. Multe femei stăteau lîngă un țăran cu pălărie neagră. El avea un curcan în brațe și ținea la preț. Tăcea și aștepta ca femeile să spună mai întîi prețul.Găinile și gîștile se speriau de mașini și de claxoane. Ele n-au văzut atîtea mașini la țară. M-am împrietenit cu un băiat mai mare și am privit amîndoi cum se descarcă lăzi cu fructe și legume. Țăranii își lăudau marfa și strigau. Vînzătorii de la Aprozar nu strigă: O femeie se auzea și ea : Caș dulce, caș dulce! Băiatul cu care m-am împrietenit s-a suit într-un camion gol și a plecat. Am cumpărat cireșe și am plecat și eu.

În anul 1964, pedagogii de la Casa de copii școlari nr.2 din București au prezentat la un curs de perfecționare al cadrelor didactice din instituțiile de ocrotire un referat intitulat „Contribuția cercului literar la educația estetică a elevilor“ – informație apărută în Gazeta Învățământului (1964).

Alte indicii pentru preocupările literare ale elevilor din această instituție pot fi regăsite în publicația pentru copii „Cravata roșie”, de exemplu aceste versuri semnate de un elev de la Casa de Copii Școlari nr.2:

„Sub stralucirea soarelui de foc

Sa ne uram prieteni, bun noroc!

De pe cimpii pana-n inaltii brazi,

intreaga lume ne serbeaza azi. 

Ce mindri si ce fericiti sintem

Ca-n anii nostri tineri, azi, putem

Sa ne gindim cu incredere la viitor,

S-avem det oate, sä muncim cu spor.”

Extras din Scânteia (1970), eseu semnat de directoarea casei de copii:
„Zi de zi acest micuţ mă întreba dacă am găsit-o pe cea care-i este mamă. Mânată de dorinţa de a satisface rugămintea unui copil traumatizat sufleteşte de faptul că nu-şi cunoaşte mama, am început s-o caut şi am găsit-o. Iată cum s-au petrecut faptele ! Era în primăvara anului 1967. Printr-o adresă cerusem Consiliului popular al oraşului relaţii în legătură cu mama copilului, care, printr-o declaraţie dată la naştere, a fost de acord ca minorul să fie dat spre înfiere. Prea mult despre această mamă nu știam, doar că trebuie să fie destul de tînără, judecind după vîrsta de 18 ani la care născuse copilul. Așa cum era de aşteptat, ni s-au trimis datele cerute de noi. Din adresă reieșea că mama lui M.A. era fiică de intelectuali, tată — farmacist, mama — medic veterinar , ea însăşi — studentă la medicină, în anul al VI-lea, căsătorită. Dar, în contrast cu poziţia socială a bunicilor şi a mamei, autoritatea tutelară a constatat: „Familia nu vrea să recunoască copilul şi nu vrea să ştie de el. Mama a renunţat la el prin notariat“.

Extras din Tineretul Liber (1994):

„Revoltă la Casa de Copii Școlari Nr. 2 București 

Ieri dimineață, prin centrul Capitalei, o ceată de copii, nițel hai-hui, striga ceva de genul „Demisia lui Petrache”, „Nu mai avem încredere în nimeni”, „Ne-am săturat, de atâta furat !”, fâcând și pe năzuroșii dacă dădeai să intri în vorbă cu ei. Erau de la Casa de Copii Școlari Nr. 2, revoltați că – spuneau ei – directorul îi terorizează și îi pune pe educatori să-i bată.”

Extras din România Liberă (1994):

„Ieri dimineață un grup de circa 30 de copii de la Casa de copii școlari nr.2 strabătea străzile Bucureștiului scandând “Jos mafia din Inspectorat!”. Ei se îndreptau către sediul LADO, unde au solicitat domnului Ștefănescu  Drăgănești – președintele Ligii – protecție împotriva abuzurilor personalului căminului și ale poliției.Copiii se află în grevă de la 1 februarie a.c. pentru a protesta împotriva condițiilor precare de trai în cămin și împotriva nenumăratelor matrapazlâcuri ale directorului Petrache Dobrin.Despre bătăile, furturile și teroarea zilnică, la care acești copii au fost supuși, ziarul nostru a mai scris. Totul a culminat cu intervenția a 20(!) de polițiști de la Circa 15, care, în urma intervențiilor directorului Dobrin, au organizat o adevărată vânătoare împotriva copiilor care au avut curajul să dea în vileag furturile și abuzurile. La vremea aceea, 5 copii au fost arestați(?!), li s-au pus cătușe, li s-au luat amprentele și au fost fotografiați la circa de poliție.”