Casa de copii școlari nr. 7 București

Nu se cunoaște anul înființării Casei de copii școlari nr. 7, însă existența sa în presa comunistă începe de la mijlocul anilor 1950. Instituția avea în grijă băieți minori de vârstă școlară, iar aceștia erau implicați în diverse activități interne: muncă agricolă și gospodărească, orchestră de muzică populară și de mandoline (cu prestații difuzate la televizor), cerc de știință, cerc de sculptură.

Sursa: Scînteia Pionierului, 21.12.1961 / anul 13, nr. 51

La cutremurul din 4 martie 1977, băieții Casei de copii școlari nr. 7 au fost implicați în acte de ajutorare pentru victimele tragediei: au cărat mobilă, au recuperat aparate și materiale didactice din imobile și instituții afectate.

Au aparut în presa românească din anii 1990 și 2000 cazuri de violență asupra copiilor și acte de delicvență din partea lor, lipsă de susținere față de beneficiarii care au trecut de vârsta de 18 ani, neglijență față de minorii tipici și de cei cu dizabilități care locuiau în același centru, existența personalului necalificat în instituție, ajutoare și bunuri furate și vândute de băieți în exterior. Ultima mențiune de astfel de acțiuni a fost în anul 2003 în ziarul Adevărul, însă nu se cunoaște vreo informație privind închiderea instituției.

Casa de copii școlari nr. 7 a avut o altă locație înaintea celei principale, tot în cartierul Berceni, pe strada Brădețului nr. 24. Nu se cunosc multe informații despre istoricul clădirii, însă în aceasta a locuit în ultimii ani de viață Traian Vuia. Înainte de a deveni casă de copii a avut scopul de cămin de bătrâni. Casa a avut structura de Ds+P+1 și a inclus o curte folosită pentru grădinărit și livadă. Au existat camere dedicate pentru activități extracurriculare, precum sala de muzică. Clădirea a fost demolată în 2021 pentru construirea unui nou ansamblu de blocuri.

Sursa: Scînteia Tineretului, 29.09.1961 / nr. 3848

În anul 1958, băieții din Casa de copii școlari nr. 7 au organizat un muzeu dedicat lui Traian Vuia într-una dintre camerele clădirii, expunând fotografii personale și machete de avioane. De asemenea, a existat și „Cercul științific Traian Vuia” unde elevii își prezentau creațiile realizate în atelierele tehnice de pe lângă casa de copii. Au fost puse la intrare o placă memorială și un bust din bronz cu chipul aviatorului pentru marcarea clădirii unde a trăit ultimele momente din viață.

Comitetul Executiv al Sectorului 4 a oferit un spațiu nou de locuire pentru băieții din fosta casă de pe strada Brădețului nr. 24. În 1984 sunt mutați pe aleea Ciceu nr. 12, având parte de o clădire nouă cu dormitoare confortabile, săli de meditații, sală de spectacol, teren de joacă și sport. Adresa actuală coincide cu cea a Școlii Gimnaziale nr. 189, dar nu am găsit informații publice privind legătura dintre cele două instituții sau împărțirea spațiului între cele două.

În primii ani de democrație românească, în plin val de fundații străine ajutând România, Casa de copii școlari nr. 7 a fost susținută prin ajutoare germane și elvețiene în renovarea camerelor supraaglomerate cu 20 de paturi în garsoniere de mici dimensiuni, înlocuirea mobilierului și modernizarea sistemului de încălzire. Plus, în 1997, președintele clubului de fotbal Aston Villa, Doug Ellis, a donat băieților haine și alimente, fiind prezent pentru meciul cu Steaua de la final de noiembrie.