Copii școlari (în anii 60 sunt menționate doar fete)
Clădire: Conacul Golescu-Grant este monument istoric (cod B-IV-m-B-20955), cunoscut în trecut sub numele de „Palatul Belvedere” și „Palatul Grant”.
Construit la începutul secolului al XIX-lea, de către logofătul Dinicu Golescu, a fost transformat de către nepoata lui, Zoe Racoviță, căsătorită cu întreprinzătorul britanic Effingham Grant (1820–1892), devenind nucleul unei proprietăți mai ample (grădini, ateliere, fabrici). Familia Grant donează clădirea statului, pentru învățământul fetelor. Aici se înființează Școala profesională Grant, apoi Liceul de fete „Doamna Stanca” (1925–1957). După 1957, în timpul regimului comunist, liceul este mutat, iar conacul devine casă de copii.
Conacul Golescu-Grant intră în patrimoniul Serviciului Public pentru Protecția Copilului în data de 10 septembrie 1998 și devine centru de plasament.
Predescu, Alexandru: Dîmboviţă, apă dulce… (Editura Albatros, 1970)
Istoric instituție:
Casa de copii școlari a fost înființată la finele anilor 50, unele surse indică anul 1957.
În anii 60, la conducerea instituției se afla directoarea Olimpia Motrescu, fapt confirmat și de presa anului 1962 (care notează vizita a 54 de fetițe la mănăstirea Voroneț), precum și de cea din 1969 când aceasta este intervievată și fotografiată la descoperirea unui tunel care pornea de la fostul conac.
În 1991 la Casa de Copii Școlari nr.8 erau instituționalizați 125 de copii.
După reforma sistemului începută în 1997, instituția a fost redenumită drept Centrul de plasament „Orhideea”. În anul 2007 aici mai erau instituționalizați 49 de copii. Centrul a intrat în proces de închidere în anul 2009, când mai erau doar 37 de copii, pentru care au fost găsite alternative în servicii de tip familial.
În 2012, clădirea a fost reamenajată și transformată în Centrul de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”, destinat copiilor și tinerilor din sectorul 6.
Anunț extras din România Liberă (1973):
„MULTA recunoştinţă întregului personal didactic al Casei de copii şcolari nr. 8, sector 7, Bucureşti şi în special tov directoare Motrescu Olimpia, pentru excepţionala educaţie dată elevei Rota Elena, pentru calmul şi înţelegerea de care dau dovadă.”
Extras din Femeia (1974):
„Directoarea Casei de copii nr. 8, prof.Olimpia Motrescu, şi-a exprimat convingerea că o colaborare permanentă cu comisiile de femei din cartiere şi comitetele de sprijin de pe lîngă autoritatea tutelară ar permite depistarea la timp a copiilor din familii-problemă, ar putea sprijini aceste unităţi în luarea celor mai eficiente măsuri de ocrotire a copiilor faţă de unele influenţe dăunătoare. Tot pe linia lărgirii atribuţiilor comitetelor de sprijin se înscriu şi cele propuse la Spitalul de copii Cotroceni de a ajuta la reintegrarea copiilor în propria familie sau în altă familie în cazul abandonului (dealtfel au şi fost rezolvate asemenea cazuri).”
În 1976, potrivit ziarului Zori Noi, a avut loc un schimb de tabere:
„IN CADRUL UNOR SCHIMBURI DE TABERE, 150 de pionieri și elevi de la Casa de copii școlari nr. 8 din București și-au petrecut o parte din vacanță la Casa de copii școlari din Gura Humorului. Aici s-au bucurat de o îngrijire cu adevărat părintească , hrană consistentă și odihnă, jocuri și activități în minunatul peisaj înconjurător al orașului.”
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Casa de copii școlari nr. 8 și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.
Zori Noi, 1962-07-19 / nr. 4545
Magazin, 1969-03-22 / nr. 598
Predescu, Alexandru: Dîmboviţă, apă dulce… (Editura Albatros, 1970)
România Liberă, 1973-11-09 / nr. 9034
Femeia, 1974-12-01 / nr. 12
Zori Noi, 1976-09-12 / nr. 8396
Flacăra, 1991-06-19 / nr. 25