Casa de copii școlari nr. 9 București

Istoricul instituției este în curs de cercetare.

În presa din perioada comunistă nu au fost găsite multe informații privind activitatea Casei de copii școlari nr. 9. Singura mențiune apare în ziarul Secera și Ciocanul din 28.08.1964 despre tabăra de vară din Valea Nandrii, alături de alți 40 de minori din casa de copii din localitate. Și-au petrecut vacanța de vară împreună făcând drumeții și vizite în împrejurimi, activități practice și creative, precum cercuri de fotografie și legătorie.

După 1989, Casa de copii școlari nr. 9 continua să existe, având în grijă 133 de băieți în anul 1993, iar directoarea de atunci a fost Margareta Bucur. Din lipsă de susținere din partea autorităților, mulți dintre tinerii de peste 18 ani rămâneau în centru din cauza locurilor de muncă limitate din acea perioadă.

Într-un articol din Tineretul Liber (18.02.1993, nr. 868), a existat ajutor oferit din partea unei echipe a televiziunii BBC și de politiciana Michelle Thompson în cumpărarea unei case din comuna Belciugatele. A fost folosită de către 3 tineri de la Casa de copii școlari nr. 9 pentru a-i adapta la o viață independentă, unde au cultivat legume în sere și le-au vândut altor cămine de copii.

Salvați Copiii au implementat în 1993  un program experimental de integrare și socializare a copiilor instituționalizați de la Casele de copii școlari nr. 9 și 1 din Capitală, cu scopul de a le asigura autonomia individuală și de grup pentru viitor. S-au format două grupe de copii din fiecare instituție și au avut parte de activități cu caracter educativ și social.

În 1996, Casa de copii școlari nr. 9 a fost ținta unui atac din răzbunare, conform presei, unde 8 adulți au distrus bunuri, au atacat cinci persoane, inclusiv minori (România Liberă, 09.05.1996, nr. 1858).

După reformare, casa de copii și-a schimbat activitatea, întâi devenind Complexul social de servicii „Sfântul Ștefan”, desființat în anul 2005. Au existat în total 22 de copii în grijă, cu vârste cuprinse între 11 – 23 de ani, locuind în apartamente social-formative pentru deprinderea vieții independente. Minorii și tinerii asistați au fost integrați în alte centre de plasament și programe de reintegrare socială organizate de DGASPC Sector 1 sau Fundația „Viață și lumină” în perioada renovării vechii clădiri.

În prezent există Atelierele Nazarcea sau Nazarcea Grup, un proiect de integrare socială a adulților cu dizabilități în care locuiesc și muncesc în cele 7 ateliere existente. Conceptul este de inspirație olandeză și implică activități de lucru manual și servicii remunerate, precum spălătorie, brutărie, atelier de confecționat lumânări decorative și obiecte de lut.

Informațiile despre clădire găsite în timpul cercetării sunt sumare, iar toate sunt din surse post 1989. Corpul Casei de copii școlari nr. 9 împarte aceeași curte cu Școala gimnazială nr. 181, deci educația era asigurată de școala din proximitate.

În perioada existenței Complexul social de servicii „Sfântul Ștefan” clădirea a fost structurată astfel pe cele 3 nivele: parterul a avut spații administrative (inclusiv bucătăria, sala de mese și spălătoria), la etajul 1 și 2 au existat camere de locuit și grupuri sanitare. După 2005 au început demersurile pentru înființarea Atelierelor Nazarcea, cele 3 nivele fiind organizate cu scopurile următoare: parterul include brutăria, curățătorie tehnică și tipografia, etajul 1 include croitoria, atelierul de confecționat lumânări decorative și cel de obiecte de lut, iar la etajul 2 atelierul de inserție socio-profesională.