Casa de Copii Zau de Câmpie

De-a lungul anilor de activitate, Casa de Copii Zau de Câmpie a fost prezentată atât în presa comunistă cât și în cea de după Revoluție drept un loc cu activitate „meritorie”. Iată un exemplu din ziarul Steaua Roșie, publicat în decembrie 1970

„Casa de copii şcolari de la Zau de Cîmpie — o adevărată familie — numără 134 de fetiţe care trăiesc şi învaţă aici sub îndrumarea părintească şi permanentă a educatoarelor şi a tuturor cadrelor didactice care predau aici diferitele materii de studiu. În evidenţa şcolii mai există încă 84 de fete care în prezent urmează diferite licee de specialitate, şcoli profesionale sau facultăţi. Școala de copii de la Zau de Cîmpie asigură tuturor membrilor „familiei” hrană, îmbrăcăminte, rechizite şcolare şi alte lucruri necesare pentru viaţa şi activitatea lor zilnică, pînă la intrarea lor în producţie. Aici, fetitele sínt organizate pe grupe, de fiecare grupă răspunzînd o educatoare, care de fapt este învăţătoare calificată. Grupele sínt astfel organizate încît corespund vîrstei şcolare, adică claselor I—VIII. La Casa de copii şcolari de aici se desfăşoară o bogată activitate în vederea educării şi instruirii acestor copii. Educatoarele, cadrele didactice, atît în timpul liber cît şi al orelor de curs, la meditaţii sínt permanent în mijlocul elevelor, le ajută la învăţătură, le îndrumă, le dau sfaturi, într-un cuvînt le sînt adevăraţi părinţi. Activitate mai intensă se depune în perioadele cînd se primesc eleve noi. Cadrele didactice, educatoarele acordă o deosebită atenţie în perioadele cînd sosesc noi membri în „marea familie” încadrării acestora în viaţa colectivului de aici. a grupelor, deprinderii lor cu o viaţă ordonată, colectivă, comportării civilizate, atitudinii colegiale etc. Deoarece fetele vin din medii diferite, cu bagaje de cunoştinţe diferite, întregul colectiv al casei de copii şcolari depune eforturi pentru completarea golurilor din cunoştinţele noilor sosite şi ridicarea tuturor elevelor la nivelul celor mai bune.”

Potrivit arhivelor de presă, fetelor de la Zau de Câmpie li s-a spus „castelanele” încă din anii 1970 când directorul instituției acorda interviuri în ziare precum Steaua Roșie. Alintul s-a păstrat și după Revoluție.

„Castelul le aşteaptă, fiecare putând veni sa doarmă în patul ei, fie in dormitoare separate de 8 paturi, fie,aşa cum fac multe dintre ele, în dormitoarele celor mici, unde după obicei, fiecare are cîte o protejată, a cărei evoluţie o urmăreşte cu grija.

Fetele învăţă, astfel, pe lîngă reţete de prăjituri şi mancaruri, broderii şi croitorie (pentru care au o înclinaţie cu totul aparte), ce înseamnă grija față de cineva. Am părăsit acest cămin de copii cu sentimentul ca am trăit o poveste. Susurul vîntului printre brazi îmi spunea, însă ca totul e cît se poate de real. Şi ca e posibil, totuşi, ca o copilărie lipsită de părinţi să nu însemne, neapărat lipsită de fericire.” (Femeia, 1 august 1991, nr. 8)

În Scânteia Tineretului, gimnasta Nadia Comăneci semnează un răspuns către Casa de copii de la Zau de Câmpie, la rubrica „Nadia de vorbă cu cititorii”: „Încet-încet văd că am devenit prietena tuturor caselor de copii din țară, lucru care mă bucură; nu vă voi uita nici pe voi, micii mei prieteni de la Zau de Câmpie” (14 noiembrie 1981).