Fete 6-18 ani.
Fetele rămâneau în centru și după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă erau școlarizate într-o formă de învățământ – liceu, școală profesională, universitate. În timpul școlii, ele locuiau în regim internat în căminele de pe lângă școlile pe care le urmau, cel mai adesea în Luduș sau Târgu-Mureș, și reveneau la Zau de Câmpie în timpul vacanțelor. În limbajul intern, erau numite „asistate”: duceau o viață independentă, dar erau în continuare tutorate de personalul de la cămin. Multe dintre fetele de la Zau de Câmpie au finalizat studii liceale și universitare.
Capacitatea căminului era de aproximativ 150 de locuri. În perioadele aglomerate, numărul fetelor instituționalizate a ajuns și la 200 persoane.
Clădire
Castelul a fost construit între 1908-1912 la comanda baronului István Ugron, membru proeminent al familiilor nobiliare secuieşti. A fost realizat după planurile concepute de cumnatul lui Ugron, baronul Janos Bannfy și proiectat ulterior de arhitectul Lajos Pákey, unul dintre cei mai renumiți arhitecți clujeni ai vremii. Este unul dintre ultimele castele istoricizante din Transilvania și reproduce elemente arhitecturale ale castelelor medievale de pe Valea Loarei din Franța.
Castelul Ugron este cunoscut în zonă drept „castelul calendar”, deoarece se spune că este organizat urmând principiile calendarului – 365 ferestre, 4 turnuri, 52 camere, 7 terase, 12 holuri. Această ipoteză nu se susține în teren, fiind vorba de o legendă locală, legată de o poveste de dragoste neîmplinită între baron și o prințesă, în cinstea căreia ar fi construit castelul.
Muzeul Judeţean Mureş a preluat în administrare, în noiembrie 2017, clădirea castelului.
Instituție
Casa de copii a fost înființată în octombrie 1963, sub conducerea directorului Pamfil Moldovan și a fost închisă în 2012.
Potrivit mărturiilor fetelor care au crescut în această instituție, dar și ale foștilor angajați, a fost un loc plin de resurse mulțumită gospodăriei care implica animale, păsări și o grădină de legume și pomi fructiferi care asigurau necesarul bucătăriei. Din cercetările pe teren efectuate de echipa MA în vara anului 2023 pentru o viitoare expoziție în aplicația imersivă, se confirmă existența terenului de tenis, a unei biblioteci generoase și a atelierelor de confecții.
În ultimii ani de funcționare, au fost instituționalizați și băieți, devenind cămin mixt.
De-a lungul anilor de activitate, Casa de Copii Zau de Câmpie a fost prezentată atât în presa comunistă cât și în cea de după Revoluție drept un loc cu activitate „meritorie”. Iată un exemplu din ziarul Steaua Roșie, publicat în decembrie 1970
„Casa de copii şcolari de la Zau de Cîmpie — o adevărată familie — numără 134 de fetiţe care trăiesc şi învaţă aici sub îndrumarea părintească şi permanentă a educatoarelor şi a tuturor cadrelor didactice care predau aici diferitele materii de studiu. În evidenţa şcolii mai există încă 84 de fete care în prezent urmează diferite licee de specialitate, şcoli profesionale sau facultăţi. Școala de copii de la Zau de Cîmpie asigură tuturor membrilor „familiei” hrană, îmbrăcăminte, rechizite şcolare şi alte lucruri necesare pentru viaţa şi activitatea lor zilnică, pînă la intrarea lor în producţie. Aici, fetitele sínt organizate pe grupe, de fiecare grupă răspunzînd o educatoare, care de fapt este învăţătoare calificată. Grupele sínt astfel organizate încît corespund vîrstei şcolare, adică claselor I—VIII. La Casa de copii şcolari de aici se desfăşoară o bogată activitate în vederea educării şi instruirii acestor copii. Educatoarele, cadrele didactice, atît în timpul liber cît şi al orelor de curs, la meditaţii sínt permanent în mijlocul elevelor, le ajută la învăţătură, le îndrumă, le dau sfaturi, într-un cuvînt le sînt adevăraţi părinţi. Activitate mai intensă se depune în perioadele cînd se primesc eleve noi. Cadrele didactice, educatoarele acordă o deosebită atenţie în perioadele cînd sosesc noi membri în „marea familie” încadrării acestora în viaţa colectivului de aici. a grupelor, deprinderii lor cu o viaţă ordonată, colectivă, comportării civilizate, atitudinii colegiale etc. Deoarece fetele vin din medii diferite, cu bagaje de cunoştinţe diferite, întregul colectiv al casei de copii şcolari depune eforturi pentru completarea golurilor din cunoştinţele noilor sosite şi ridicarea tuturor elevelor la nivelul celor mai bune.”
Potrivit arhivelor de presă, fetelor de la Zau de Câmpie li s-a spus „castelanele” încă din anii 1970 când directorul instituției acorda interviuri în ziare precum Steaua Roșie. Alintul s-a păstrat și după Revoluție.
„Castelul le aşteaptă, fiecare putând veni sa doarmă în patul ei, fie in dormitoare separate de 8 paturi, fie,aşa cum fac multe dintre ele, în dormitoarele celor mici, unde după obicei, fiecare are cîte o protejată, a cărei evoluţie o urmăreşte cu grija.
Fetele învăţă, astfel, pe lîngă reţete de prăjituri şi mancaruri, broderii şi croitorie (pentru care au o înclinaţie cu totul aparte), ce înseamnă grija față de cineva. Am părăsit acest cămin de copii cu sentimentul ca am trăit o poveste. Susurul vîntului printre brazi îmi spunea, însă ca totul e cît se poate de real. Şi ca e posibil, totuşi, ca o copilărie lipsită de părinţi să nu însemne, neapărat lipsită de fericire.” (Femeia, 1 august 1991, nr. 8)
În Scânteia Tineretului, gimnasta Nadia Comăneci semnează un răspuns către Casa de copii de la Zau de Câmpie, la rubrica „Nadia de vorbă cu cititorii”: „Încet-încet văd că am devenit prietena tuturor caselor de copii din țară, lucru care mă bucură; nu vă voi uita nici pe voi, micii mei prieteni de la Zau de Câmpie” (14 noiembrie 1981).
Poți asculta fragmente de interviuri realizate de echipa MA la Zau de Câmpie în vara lui 2023 în episodul 10 al podcastului „Pe urmele abandonului”. Pe pagina de facebook Muzeul Abandonului poți citi extrase din mărturiile primite de la foșii angajați sau fetele care au crescut la Zau.
Istoria Căminului de fete de la Zau de Câmpie este în curs de cercetare și va fi explorată în detaliu în viitoarea expoziție imersivă MA.
„Noi, copiii din sat, ne uitam cu invidie peste gard la fetele de la Ugron și visam, în secret, să fim și noi orfani. În anii ‘60 – ‘70 la Ugron aveau terenuri de tenis, fetele luau lecții de muzică, iar în holul castelului se instala iarna un brad imens de Crăciun și fiecare copil primea un cadou” – Stela B., născută în Zau de Câmpie, Județul Mureș.
Steaua Roșie, decembrie 1970
Femeia, 1 august 1991
Scânteia Tineretului, 14 noiembrie 1981
DGASPC Mureș
Bordás Beáta, (Ne)cazul arhitectului Lajos Pákei cu doi aristocraţi hotărâţi: construcţia castelului din Zau de Câmpie (1908–1912), articol publicat în 2011 în Studia Universitatis Babeş–Bolyai Historia Artium.