Avea o capacitate de cazat 280 de copii cu vârste între 0-3 ani. În practică, în unele perioade de la finalul anilor `80, peste 200 de copii cu vârsta de peste 3 ani erau încă aici și nu fuseseră transferați către casele de copii preșcolari conform vârstei.
Potrivit documentelor din arhiva Romanian Angel Appeal, în 1991, 220 de copii cu vârste între 0 și 3 ani, inclusiv bebeluși prematuri, erau găzduiți aici.
În prezent nu cunoaștem data exactă a înființării Leagănului. A apărut după instaurarea comunismului, când parcul casei Sofian a ajuns sub administrația Direcției Sanitare a Județului Botoșani.
Leagănul și centrul de plasament au funcționat în parcul unei clădiri istorice din Botoșani, casa Sofian, transformată în stabiliment spitalicesc după perioada interbelică. În curtea în care se aflau copii, exista clădirea veche a conacului, dar și corpuri noi construite în perioada comunistă.
Când voluntarii străini și presa internațională au ajuns aici la începutul anilor `90, acoperișul era dezafectat, subsolul leagănului era inundat, mașinile de spălat abia mai funcționau iar exteriorul clădirii nu mai avea tencuială, cărămizile și sârmele din structură fiind la vedere.
În perioada comunistă, Leagănul din Botoșani deține recordul pentru cea mai joasă temperatură înregistrată într-o astfel de instituție: 6 grade în iarna lui 1988.
În 1991, documentele din arhiva Romanian Angel Appeal menționează despre peste $250.000 investiți în instituția de la Botoșani – sursa banilor fiind apelurile de strângere de fonduri prin albumul Nobody’s child lansat de soțul Oliviei Harrison, fostul membru The Beatles, George Harrison.
Olivia Harrison vizitează Leagănul Nr. 1 în 1992 și este șocată de numărul câinilor fără stăpân care se plimbă prin curtea instituției. Propune construcția unui gard care să țină câinii la distanță de o piscină pe care a donat-o într-o vizită precedentă.
Documentele despre lucrările de renovare efectuate de Fundația Romanian Angel Appeal în 1993 vorbesc despre un subsol inundat în pavilionul 2, o spălătorie care a trebuit dotată cu gratii la geamuri din cauza spargerilor repetate și furturilor de echipamente și o sală de sport care încă nu era finalizată.
În arhiva Fundației Romanian Angel Appeal se află o scrisoare redactată de mână de directorul Titus Ciortea, prin care mulțumește Fundației Romanian Angel Appeal pentru ajutorul material și educațional și trimite organizației un album foto cartonat pentru a vedea progresele înregistrate de copii. Copiii antepreșcolari sunt fotografiați în hăinuțe colorate performând la serbări.
„Din 6 clădiri, 4 au peste 120 ani de vechime”, povestea directorul Titus Ciortea într-un interviu din 1993, an în care se aflau în Leagănul Botoșani aproximativ 200 copii. Instituția se încălzea cu lemne și cărbuni, avea mari probleme cu alimentația slabă calitativ și cantitativ și laptele insuficient pentru toți copiii. „Leagănul a fost o supapă pentru toți copiii cu malformații, distrofici. Ca să nu moară la domiciliu, erau internați”.
Imediat după revoluție, Leagănul a fost îngropat în donații deseori irelevante pentru profilul instituției.
„Am primit kilograme de deșeuri de la fabrica de confecții, alimente cu termen de expirare în două zile de la sosire, medicamente fără etichetă, siropuri pe jumătate consumate, saci cu lapte praf care s-au dovedit a fi o suspensie de soia imposibil de dizolvat care a ajuns hrană pentru porci, plicuri de staniol fără instrucțiuni”.
„Tirurile descărcau și plecau, dar apoi urma sortarea. Nu pot să primesc lucruri vechi. Suntem o mână de oameni, în loc să ne ocupăm de copii ajungem să sortăm lucruri inutile”.
În anul interviului, Titus Ciortea menționa și o creștere a solicitărilor de internare în Leagăn, pe fondul sărăciei și a „tradiției de a aduce copiii aici”. „Vizitele familiilor sunt rare și în procent foarte mic”. Începând cu 1991, explica directorul „am reușit cu organizații partenere să ne orientăm spre nevoile reale ale copiilor, acoperite până atunci ocazional și de calitate slabă”. „Au fost N delegații care au venit și au plecat. RAA au venit și au făcut”, menționează directorul referindu-se la lucrările de reparații ale instalației de încălzire și la donațiile de aparatură și medicamente din partea fundației Romanian Angel Appeal
Copiii erau transferați la Casa de copii preșcolari din Botoșani când împlineau vârsta necesară. După 1997, leagănul este închis și instituția este reformată sub numele Centrul de plasament Sfântul Andrei, Botoșani.
