Leagănul Sf. Ecaterina a fost înființat pe 25 noiembrie 1897, de ziua Sfintei Mucenițe la inițiativa Societății Filantropice MATERNA. Sediul inițial a fost în strada Teilor nr. 11, lângă piața C.A Rosetti, într-un spațiu de 2000 mp. În 1900 Primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf (sediul final) cu o suprafață de 20.000 mp, pe care s-au construit, începând cu anul 1900, 7 pavilioane, ultimul în anul 1985. Planurile așezământului sunt semnate de arhitectul I.D. Berindei.
Sursele vremii spun că la finalul primului război mondial numărul copiilor din Leagănul Sf. Ecaterina ajunsese la aproape 3000, iar din lipsă de fonduri, activitatea leagănului a fost întreținută din veniturile particulare ale doamnei Ecaterina Cantacuzino.
Sistemul de organizare al acestui leagăn a fost unul dintre cele mai vizionare pentru Europa acelor vremuri, primind în anul 1900 medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris, iar în 1929 devenind singura instituție din România afiliată Uniunii Internaționale de Protecție a Copilului de la Geneva.
În anul 1906, cu ocazia expoziției jubiliare “40 de ani de domnie a Regelui Carol I” , leagănul a participat cu un pavilion și a obținut diploma de onoare cu medalie de aur și diploma de colaborare cu plachetă – ca recunoaștere a valorii activității de îngrijire și a modului superior de organizare a așezământului.
În anul 1916, în timpul Primul Război Mondial, Leagănul a pus la dispoziția Societății de Cruce Roșie un pavilion, timp de 22 de luni, în care au fost îngrijiți peste 1500 de răniți.
La 8 decembrie 1922, cu ocazia a 25 de ani de existență a Leagănului, violonistul George Enescu a susținut un concert la Ateneul Român în beneficiul acestuia.
În 1929 Leagănul a înființat plasamentul familial în România și a creat Leagănul Sfânta Ecaterina – Așezămintele Prahova, în 11 comune din acest județ. După vârsta de doi ani copiii erau plasați în familii de țărani, cărora li se plătea activitatea de luare în plasament și care erau obligați să îi trimită la diverse școli înființate de Leagăn, pentru a le asigura educația.
Leagănul Sf. Ecaterina a fost singura instituție din România afiliată Uniunii Internaționale de Protecție a Copilului de la Geneva.
În anul 1935 s-a construit Amfiteatrul și s-a creat, în cadrul leagănului, prima catedră de puericultură – ramură a medicinei care se ocupă cu metodele și mijloacele de creștere și de dezvoltare armonioasă a copiilor în primii ani de viață – unică în Europa la acea vreme.
După 1948, Leagănul Sfânta Ecaterina a devenit așezământ public cu denumirea Leagănul de Copii Nr. 1, finanțat din bugetul statului, subordonat Ministerului Sănătății, iar de la 1 iulie 1998 a fost preluat de direcția pentru protecția drepturilor copilului din Sectorul 1, devenind Complexul de Servicii Sociale Sf. Ecaterina.
La acea vreme, leagănul avea 554 copii și 324 salariați, dintre care 14 medici, 36 asistente și surori medicale, 21 instructori educație, 131 infirmiere și 69 îngrijitoare. Prin această preluare s-a încercat o altfel de abordare a modului de îngrijire a copiilor instituționalizați. Acest mod a vizat, în primul rând, diminuarea serviciilor medicale în favoarea celor educative, încercându-se totodată, diminuarea transferurilor copilului dintr-o secție în alta și reducerea rulajului de personal, în scopul închegării unei relații de atașament între copil și personalul de îngrijire, astfel încât să se ajungă la identificarea unei persoane de referință.
Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei Cantacuzino, care a încercat, prin ajutorul pe care îl oferea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea unicei sale fiice din prima căsătorie cu Radu Kretzulescu – Ecaterina Olimpia Georgeta, care fusese răpită la vârsta de 3 ani și dusă în străinătate de tatăl ei.
Irina s-a recăsătorit mai târziu cu Niculae Ghica, cu care a avut patru copii, dar la nașterea celui din urmă a murit de embolie, la doar 36 ani. După ce a aflat vestea morții Irinei, Radu Kretzulescu, primul său soț, a scris familiei: “Nu mai am de ce să mă răzbun. Puteți să vă duceți să vă căutați nepoata…”
Prințesa a fost găsită doi ani mai târziu, în 1908 și readusă în România, unde a fost crescută de Ecaterina, bunica maternă, și de bunicul matern, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, fost prim-ministru al României. În 1914 s-a căsătorit cu prințul Constantin Caradja, prințesa dedicându-se activităților caritabile, dar în special Leagănului Sfânta Ecaterina, care adăpostea la finalul primului Război Mondial peste 3.000 de copii și pe care mama sa îl înființase în amintirea sa.
După instaurarea regimului comunist în România, orfelinatele și fundația Ecaterinei au fost naționalizate. Ecaterina a părăsit România și s-a stabilit în America, unde a locuit mai bine de 35 de ani, continuându-și munca de caritate. După Revoluția din 1989, Ecaterina Caradja s-a întors acasă, alegându-și reședința în vechiul ei orfelinat, Leagănul Sfânta Ecaterina. La vârsta de 99 de ani îl primea în „leagănul” și casa sa de pe urmă pe Michael Jackson, care strânsese la vizita sa în România fonduri pentru acest așezământ. A murit la vârsta de 100 de ani, pe 26 mai 1993.
Capela din incinta complexului Sf. Ecaterina încă păstrează inscripția semnată de mama Prințesei Caradja, care nu a reușit să-și revadă copila, pe Ecaterina, înainte de dispariția sa timpurie – „Pentru copiii fără mamă, de la o mamă fără copil”.
În urma consultării arhivelor de ziare din trecut, echipa a găsit în ziarul Universul din 2 Ianuarie 1929 mesajul copiilor din Leagănul Sf. Ecaterina.
Copiii de la „Leagănul Sf. Ecaterina”
Deşi această scrisoare a micilor copii sărmani de la „Leagănul Sf. Ecaterina“, ne-a sosit cu întârziere, adică după Crăciun, totuşi îi facem loc cu plăcere, adăugând totodată şi rugămintea noastră, ca aceşti copii să fie cât mai mult ajutaţi, pentru că binefacerea nu este condiţionată nici de timp nici de loc, ci numai de o inimă bună şi suflet creştinesc.
COPII DIN TOATĂ ŢARA!* Iată ce vă scriu copilaşii sărmani de la „Leagănul Sf. Scaterina”:
Nouă, celor fără mamă,
Sufletul ni se destramă.
Când gândim că vin acum
Sărbătorile pe drum!
Vin pe drumul plin de nea.
Unde blândul Moş-Crăciun
An cu an adusu-ne-a
Jucării, cu suflet bun…
Anu-acesta, însă, vai,
Mult e trist al nostru trai,
Că nu ştim de va putea
Moş Crăciun să ne mai dea,
Căci şi el, după răsboi,
Greu o duce în nevoi…
De aceea dragi copii,
Cu belşug de jucării,
Cu belşug de bunatăţi
Daţi şi-acum, ca’n alte dăţi,
Din prisosul vostru plin
Celor cari astăzi vin
Cu-a lor glasuri de sărmani
Să vă zică : „La multi ani!“
* Acest apel îl fac copilaşii internaţi la „Leagănul Sf. Ecaterina” către toţi copiii bogaţi din ţară, cu gândul ca în Sf. Sărbători să fie ajutaţi din prisosul lor, ca de nişte fraţi mai fericiţi, cu ceea ce pot (hăinuţe, scutece, bani, jucării, etc.).
De altfel, precum am arătat mai de mult, în ziarul „Universul”, însuşi bunul copil, care este M. S. Regele Mihail, a trecut pe la cei dela Leagăn şi, mânat de sufletul său iubitor, le-a adus un pachet cu jucării de ale sale, în vreme ce copiii domneau.
Toate darurile se vor trimite direct menţionatului leagăn, pe adresa d-nei Caragea, str. Basarabiei 12, sau d-nei Radovici, splaiul Bolintineanu, Bucureşti.
Informații extrase din documente și cercetări ale istoricului Georgeta Filitti, Phd. Gabriela-Elena Petrescu, Arh. Ruxandra Nemțeanu pentru Expoziția VR, organizată de Muzeul Abandonului la DGASPC Sector 1, în clădirea fostului leagăn în 2022.
Ziarul Universul, 02 ianuarie 1929, Nr. 1
