

Copii (6-16 ani), care se tratau de boli hepatice
Clădirea de secol XVIII, reconstruită în 1867 și aparținând familiei Mikes, este monument istoric (CV-II-a-A-13331).
După naționalizarea din 1949, castelul a fost sediul întreprinderii agricole de stat, apoi a servit ca vilă de vacanță pentru uniunea sindicală, preventoriu T.B.C. (deschis în 1954- închis în 1979) , sanatoriu pentru copiii cu boli hepatice.
În anii de funcționare ca preventoriu T.B.C. copiii locuiau în instituție între câteva săptămâni și câteva trimestre – urmând școala în același cadru. Modelul a continuat și după ce a devenit Sanatoriu post-hepatic.
În 1985, directoarea sanatoriului Ileana Maier (repartizată la această instituție încă de la absolvirea facultății în 1977), declara pentru Cuvântul Nou: „La Zăbala vin copii din toată ţara pentru tratamente balneare, atît de necesare după o boală hepatică”.
Sanatoriul primea serii de copii, care suferiseră de hepatită cu cel puțin șase luni în urmă, la cure de refacere întinse pe mai multe săptămâni, cu posibilitatea de a urma cursurile Școlii generale nr.2 Sanatoriul post-hepatic Zăbala, care funcționa în cadrul instituției.
În anii 90, numărul copiilor sosiți la tratament a început să scadă.
La începutul anilor 2000 presa descrie instituția drept „fostul sanatoriu”, în interior funcționând începând cu 1997 o secţie de bolnavi cronici a Spitalului de Psihiatrie Sfântu Gheorghe. Cuvântul Nou (2001), preciza că secția de psihiatrie Zăbala avea o capacitate de 101 locuri, dintre care erau ocupate 84.
Instituția a fost desființată la începutul anilor 2000, după retrocedarea castelului moștenitorilor familiei Mikes. Castelul a fost renovat și poate fi vizitat.
Extrase din Cuvântul Nou (1968)
„Castelul de sus datează de prin secolul XV—XV, iar celălalt, cel din vale, are vreo sută de ani, ne informează călăuza noastră, tovarăşul Géza Toth, administratorul Preventoriului de copii, Zăbala. Odinioară au fost ale unui conte, acum sunt ale copiilor.”
„Copiii sunt trimişi la noi de către dispensarele T.B.C.. Unii dintre ei au avut afecţiuni pulmonare, alţii au venit în contact cu bolnavi T.B.C., ne relatează doctorul Mihnea Dudescu, directorul preventoriului. La noi urmează un tratament pentru prevenirea maladiei. Copiii au aici tot ce vor. Încăperile castelelor sunt mari, spaţioase. Insă iarna se încălzesc cu lemne, deşi o mică termocentrală n-ar costa mai mult decit valoarea lemnelor ce se consumă in 3—4 ani.
Extras din Cuvântul Nou (1972):
„Comitetul comunal U.T.C. a declanşat o întrecere între elevii Şcolii generale din comună şi cei de la Preventoriu, în acţiunea de recoltare a cartofilor. Condiţiile concursului : cine culege o suprafaţă mai mare şi, mai bine cartofii. Comparînd rezultatele de sîmbătă consemnăm că elevii din comună au fost întrecuţi cu o jumătate de hectar. Respectiv ei au recoltat cartofii de pe o suprafaţă de un ha şi jumătate, în timp ce elevii din Preventoriu de pe o suprafaţă de 2 hectare.”

Extras din Cuvântul Nou (1973):
„Elevii preventoriului Zăbala au participat în număr destul de mare la campania de recoltare a cartofilor pe loturile C.A.P. în toamna anului trecut, însă nici astăzi (n. III. a.c. — n.n.) nu au primit banii care le reveneau în urma muncii efectuate. Promisiuni au primit aproape săptămânal …, însă acum se aşteaptă şi banii, pentru a-i putea întrebuinţa în procurarea materialelor necesare dotării cercurilor „Foto“, „Mîini îndemânatice“, „Artişti plastici“ şi pentru alte cerinţe ale şcolii.”
Extras din Cuvântul Nou (1981):
„Locurile în sanatoriu sunt foarte solicitate Din toată tara sunt trimişi 220 de copii în fiecare serie. In seriile de vară vin cîte 250. Multi dintre ei revin. Pentru tratamentul, pentru atmosfera de aici, pentru grija pe care le-o poartă cei 77 de oameni, angajaţii sanatoriului, cei 16 profesori care predau la şcoala sanatorială. Condiţiile sunt cu adevărat foarte bune, prielnice unei cure de refacere. Dormitoare de câte 5—8 paturi, confortabile, cochete, meniu bogat, apă caldă în permanentă. O gospodărie anexă ce asigură în bună parte si carnea si ouăle, si fructele, si legumele, si zarzavaturile, un administrator răzbătător si întreprinzător, contribuie la starea de mulţumire a copiilor a părinţilor care vin să-i vadă, să se convingă, cu grija oricărui părinte, că la Zăbala există condiţiile cele mai bune pentru ca aceşti copii să-şi refacă sănătatea. Cei mai mulţi dintre cei care lucrează la sanatoriu sunt localnici, oameni cu simţul datoriei şi dragostei faţă de copii. Sunt unii care au 25—30 de ani de activitate în acest loc de muncă. Cei mai noi sunt oameni verificaţi, oameni de nădejde. Toţi unul şi unul. De aceea directoarea sanatoriului, medicul Ileana Maier nu vrea să numească pe nici unul în rîndul ..excepţiilor“. Ar trebui, înţelegem din spusele ei, să-i numească pe toţi sau aproape pe toţi cei 77, plus cele 16 cadre didactice. …Şi totuşi vara, sanatoriul de la Zăbala pare o tabără. O tabără cu copii fericiţi, într-un loc de basm din Arcul carpatin”.
Extras din Cuvântul Nou (1982):
„La Zăbala vin să-şi îngrijească sănătatea anual peste 3.000 de copii din toată ţara. In fostul castel al contelui de tristă amintire Mikes — pe pămînturile şi în pădurile căruia înainte de răsăritul soarelui libertăţii celor mulţi, trudeau din greu chinuindu-şi viaţa pentru o bucată de pîine amară sute de zăbăleni nevoiaşi — a fost amenajat sanatoriul balnear pentru copii. Cei 100 de membri ai personalului muncitor, din rândul cărora fac parte doi medici şi nouă cadre medii sanitare, precum şi 13 cadre didactice, prin munca lor competentă, responsabilă, prin rezultatele obţinute au creat un renume meritat acestei unităţi medicale”.
Extras din Cuvântul Nou (1994):
„La câţiva paşi de centrul comunei Zăbala, în mijlocul unui încântător parc, în clădirile unui fost castel, fiinţează Sanatoriul balnear pentru copii cu sechele post hepatită. Amplasarea sa în această zonă nu a fost desigur întâmplătoare. Apa minerală adusă din Covasna — indicată îndeosebi in tratamentul ficatului, la care se adaugă tratamentul cu hepatoprotectoare şi… aer curat au efecte benefice asupra stării de sănătate a pacienţilor. Capacitatea de cazare a sanatoriului, de 150 de locuri pe serie, cu posibilităţi de extindere in perioadele de vârf la mai bine de 200 de locuri, asigură anual posibilitatea tratării câtorva mii de copii din toată țara. Din păcate, de câţiva ani încoace, gradul de ocupare al acestei instituţii de sănătate s-a redus continuu, mai cu seamă in perioada cursurilor şcolare, deşi aici există o şcoală cu clasele I—VIII. Bunăoară, în seria care se va încheia la 9 mai, nu au venit decât 37 de copii din judeţele Galaţi, Mehedinţi, Teleorman, Tulcea şi, desigur, Covasna.”

Tineretul Liber (1994) a relatat despre abuzurile sexuale comise de un profesor suplinitor.
În 1995, zăpada a produs pagube majore la Zăbala, doborând peste 150 de arbori seculari din parcul dendrologic al castelului, oprind alimentarea cu energie electrică și apă potabilă. La acel moment, în sanatoriu se aflau 35 de școlari de la o casă de copii din Galați. Presa a numit atunci peisajul de la Zăbala „Valea plângerii”.
Dacă ați copilărit, ați lucrat sau ați voluntariat la Zăbala și doriți să contribuiți la documentarea acestui centru prin mărturii sau imagini de arhivă, vă rugăm să completați acest formular.
Flacăra, 1954-01-01 / nr. 1
Flacăra, 1972-01-15 / nr. 3
Cuvântul Nou, 1972-10-10 / nr. 765
Cuvântul Nou, 1973-03-16 / nr. 898
Cuvântul Nou, 1980-03-05 / nr. 2525
Cuvântul Nou, 1981-07-31 / nr. 2961
Cuvântul Nou, 1982-08-12 / nr. 3282
Cuvântul Nou, 1985-09-04 / nr. 4230
Cuvântul Nou, 1994-05-06 / nr. 1103
Tineretul Liber, 1994-06-18 / nr. 1272
Cuvântul Nou, 1995-11-09 / nr. 1489
Cuvântul Nou, 2001-07-30 / nr. 3145
Cronica Română, 1997-05-19 / nr. 1317