„Alyona, Alla, Iryna și cu mine ne-am întâlnit în România și asta este ceva ce nu vom uita niciodată!” (Olena Illenko)
Cea mai luminoasă constelație de suport este cea a prieteniei, iar prietenia dintre femei naște energii care încrețesc munții, care salvează lumi interioare și învinge singurătăți și spaime monstruoase. Sunt puține lucruri pe care o mână de femei legate pe viață de prietenia dintre ele nu le pot face. De pildă, nu pot opri războaie. Dar pot naște lumină acolo unde este întuneric, iar ăsta este un dar pe care fiecare femeie îl aduce în cercul magic al surorității.
O astfel de constelație a prieteniei s-a născut în refugiu la București și am avut privilegiul de a-i fi martori. Alla, Alyona, Iryna și Olena din Ucraina ne-au dezvăluit cum s-a întâmplat alchimia într-un colaj coordonat de Irina Cangeopol – artist, profesor de artă și specialist în educație culturală prin arte vizuale.
Au adus în acest experiment vizual fotografii din telefoanele lor, martorii intimi și fideli ai ultimului an de refugiu din calea războiului. Prietenia dintre ele șterge din imagini chiar și ecourile dramei pe care o trăiesc. Aparent e un album de familie, plin de umor și îmbrățișări. În realitate este o demonstrație de forță. Forța prieteniei dintre femei care creează cercuri de lumină în care își protejează copiii și sufletele de umbrele războiului.
Am completat arhiva de fotografii primite din telefoanele lor cu ce am considerat că ar putea ilustra mai bine poveștile de viață: imagini din Kievul de dinainte de război, coperta Micului prinț în ucraineană, cartea pe care o citea Alyona fiului său Ivan în ultima noapte de pace, câteva fotografii ale complexului sportiv olimpic de la Snagov, locul din București unde cele patru prietene reușesc să se întâlnească frecvent pentru a lucra împreună în diverse activități sportive și de socializare cu copiii refugiați ucraineni.
Alla și Alyona locuiesc în același apartament, împreună cu copiii lor. În glumă, Alyona o numește pe Alla : ”my husband from Romania”. Prietenia lor are 7 ani deja și faptul că s-au avut una pe cealaltă încă din primele zile de refugiu le-a făcut să depășească mai ușor barierele lingvistice și alte greutăți ce le așteptau într-o țară străină. Nucleul acesta a atras ca un magnet celelalte fete și așa s-a născut la București o prietenie pe viață.
Atunci când Iryna (antrenoare de yoga și psihoterapeut) s-a prezentat la centrul sportiv din Snagov pentru cursuri de stretching și pentru o ședință foto în vederea integrării profesionale a refugiaților, Alyona a știut din prima că e nevoie de ajutor și a văzut în ochii Irynei atâta căldură și sinceritate încât și-a deschis imediat inima.
Pe Olena au cunoscut-o acum mai bine de un an, când Alyona urma să plece în Ucraina cu pachetel pentru rudele rămase în țară, iar Olena venise cu câinele să aducă un pachețel pentru Kiev. Avea un mers grațios și aerul unei actrițe. La final a mulțumit și a spus că poate vor colabora. După numai o lună, când Alyona a început să lucreze la Complexul Olimpic Snagov, șeful ei i-a dat un bilețel cu numărul de telefon al doamnei antrenoare de fitness cu care va colabora. Era numărul Olenei. Și da, e actriță. A jucat în multe filme în Ucraina.
De atunci sunt nedespărțite. Iar poveștile lor de prietenie sunt adevărate declarații de dragoste cu fluturi în stomac.
„Pentru mine prietenia se simte în momente domestice, aparent mărunte, nu în declarații mărețe, deși pot să spun din toată inima că le iubesc pe fete. Dar aș vrea să vă spun o poveste care mi-a umplut inima pentru totdeauna. De când ne-am cunoscut petrecem uriaș de mult timp împreună. Lucrăm împreună, mâncăm împreună, ne cereștem copiii la un loc, râdem împreună, plângem împreună. Practic facem totul împreună. Și vorbim. Mult. Despre orice. Ne spunem totul.
Într-o seară când ne spuneam doruri de acasă, le-am povestit cu lacrimi în ochi despre o mică tradiție între prietenele mele de-acasă. Întotdeauna când una dintre noi pleca într-o călătorie, noi, celelalte, ne mobilizam și îi organizam la întoarcere o cină minunată la ea acasă. Dar fără noi. Doar să găsească cina pregătită pe masă, cu un buchet proaspăt de flori și un bilețel de dragoste. Este extrordinar când ajungi acasă obosită și încărcată de bagaje, să te aștepte surpiza asta pe masă. Asta era tradiția noastră. Și le-am povestit fetelor foarte emoționată de aceste amintiri. Câteva luni mai târziu, când m-am întors la București după o scurtă călătorie la Kiev, am găsit cina pe masă. Asta este prietenia pentru mine.” (Alla Denisova-Put)
„Cred cu adevărat că atunci când trimitem intenții în Univers, se întâmplă lucruri mai bune decât am cerut. După o lungă perioadă de depresie, în care am fost singură cu fiul meu de 14 ani la București, m-am trezit într-o dimineață dorindu-mi din tot sufletul un grup de prietene cu care să râd, cu care să mă înțeleg din priviri și să ne completăm reciproc cuvintele. Am deschis Telegramul și două zile mai târziu mă plimbam cu fiul meu în pădure la Snagov. Excursia era organizată de Alla și Aliona, iar Olena ținea un curs de streching. O lună mai târziu, când deja ne împrietenisem, le-am mărturisit fetelor că le-am visat înainte să ne cunoaștem.
Când am auzit vocea Olenei la telefon prima dată, m-am simțit acasă. Timbrul vocii m-a învăluit cu atâta liniște… Iar când am văzut-o mi-a tăiat respirația. Am știut din primul moment că vom fi prietene. Conexiunea a fost acolo din prima secundă. Mi-am văzut durererea mea în ochii ei, dar am recunoscut și puterea și dorința de a crea, de a face ceva. Am fost impresionată de grația și feminitatea ei magnetică și am vrut să-i fac o fotografie și să-i arăt cum o văd eu. A refuzat multă vreme. Cred că știa că durerea din ochi nu poate fi ascunsă într-o fotografie cu un zâmbet înșelător. Dar am găsit totuși momentul potrivit și cuvintele pentru a o convinge! Și a fost o mică bucurie să văd cum s-a privit Olena și s-a recunoscut. Se plăcea pe ea, cea din fotografie. Avea din nou un zâmbet real pe față și era frumoasă.”
(Iryna Bilous)
„Prima mea întâlnire cu Olena a fost la un curs de stretching organizat de Olympic Snagov pentru mămici. M-a impresionat cu calmul și echilibrul ei. Ne-a vorbit cu atâta de entuziasm, încât m-am îndrăgostit instantaneu de talentul și pasiunea ei pentru lucrul cu corpul.” (Alla Denisova-Put)
„Dragă Alla, nu m-am gândit niciodată că vei fi sora mea! Îmi amintesc perfect momentul în care un prieten mi-a dat numărul tău de telefon. Te trecuse în agendă “Regina elfilor”. Nu suport patosul și iubirea de sine excesivă. Nu i-am dat nicio șansă întâlnirii noastre, dar când te-am văzut a fost dragoste la prima vedere. După 30 de minute în care am stat de vorbă am simțit fluturi în stomac.” (Aliona Lazareva)
„Fiul meu, care are 14 ani, m-a văzut schimbându-mă când le-am întâlnit pe fete. Nu mai plângeam, nu mai stăteam apatică, ascunsă în camera mea, aveam zâmbetul pe buze și fugeam cu bucurie de fiecare dată când urma să ne vedem. Cred că a fost atât de impresionat de schimbare, că s-a deschis și el către copiii fetelor. Mi-a urmat exemplu și, chiar dacă este mai mare, s-a împrietenit cu cei mici și acum chiar suntem ca o familie. Cu adunări de seară pe rând la fiecare acasă, cu cine delicioase ucrainene, cu plimbări în parcuri și activități sportive, cu sărbătorirea zilelor de naștere împreună.
Nu mă mai simt deloc vulnerabilă și mă simt în siguranță să spun că fetele sunt familia mea!”
(Iryna Bilous)
Editor: Ioana Călinescu