Florin June: „Pe la varsta de 6 ani mi-am rupt piciorul cazand din pat asa mi s-a descoperit boala oaselor de sticla, (Maladia Lobstein) ne mai reusind sa ma recuperez 100% la scoala normala nu m-au mai primit si am fost trimis la o scoala speciala la Jucu in Jud, Cluj. Aici era un adevarat lagar de exterminare si eram tinuti mai rau decat animalele pentru ca nu era personal de specialitate (brancardier) cei care nu puteam merge in picioare ne taram pe jos ca viermii… iar de foame ne bateam pe cojile de cartofi care se aruncau de la bucatarie la cosul de gunoi pentru porci… In vacanta a venit bunicul sa ma ia acasa si cand a vazut cum e acolo nu a mai vrut sa ma mai duca inapoi. l-au chemat la Militie (asa se numea atunci Politia ) l-au amenintat si m-au dus iar cu fortza dar celalat an in vacanta de vara am cazut iar si mi-am rupt picioarele si am ajuns la spital…” *** „Cea mai frumoasa amintire din viata mea este legata de ziua cand a fost Pastele Catolic... Eram in lagarul de exterminare a copiilor cu handicap motor, cum se numea atunci, din Jucu Cluj. Ei ii ziceau "scoala speciala" si intr-o noapte am auzit muzica iar copii mai mari care supravietuisera acolo deja de un an, ne-au spus si noua celor nou veniti ca a doua zi vom primi mancare.. Ei deja stiau cum este treaba. In noaptea aceea nu am dormit, priveam prin fereastra sparta a dormitorului cum mici luminite circulau prin tot satul si strofele melodiei.."Hristos a inviat din morti... cu moartea pre moarte calcand.." ne rasuna inca in urechi chiar daca ea nu se mai auzea.. Nu stiam cine este Hristos, dar stiam ce este moartea... cand unul dintre noi se racea si devenea tzeapan ca lemnul iar portarul si soferul veneau si il bagau in sac apoi il luau si il duceau.. nu stia nimeni unde. Dimineata cand s-a facut ziua am iesit buluc si am plecat spre poarta.. Se raspandea din copil in copil stirea, "Astazi vom manca, astazi vom manca".. si asta ne lua mintile.. Ne-am apropiat de poarta cu frica, portarul de lovea cu varga daca ne apropiam de ea.. Cind ne-a vazut ne-a injurat si a scuipat spre noi, ii placea sa ne scuipe si daca te stergeai te lovea cu varga fara mila, scuipatul lui era ca un trofeu, trebuia sa-l porti cu mandrie altfel era vai de pielea ta.. - O sa mancati astazi, viermilor, parazitilor, veti primi mancare.. vin imediat curvele sa va indoape cu de toate.. a zis si a agitat varga aducatoare de durere in mana. Si noi asteptam mancarea dar nu venea.. Am plecat spre sala de mese sa ne mancam cartofii fierti in coaja, nespalati si sa bem apa de pe ei, deoarece apa nu aveam, ne saturam de apa doar cand ploua si stateam sub streasina sa ne ploua in gura.. cei care nu puteau sta in picioare, ca mine, ne taram prin apa ca viermii si beam apa din baltile din curte... Multi au plecat, dar multi au ramas acolo langa poarta, si pe la ora 11 dimineata, dupa 4-5 ore de asteptare au venit femeile din sat ca sa aduca mancare la copii din lagar, cu cosuri din nuiele impletite pline cu paine de casa, oua rosii si cozonac... si alcool de casa pentru paznicul mereu baut ca sa le lase sa intre inauntru. Cand am zarit cosurile cu mancare am dat toti buluc, dar ele deja stiau, aveau experienta, noi eram peste 300 ele doar cateva, asa ca ne izolau de grup pe cate 3-4 ne dadeau mancare apoi izolau pe altii 3-4 si ii hraneau. Altfel ne calcam in picioare unii pe altii.. Nu conta ce primeai, paine de casa sau cozonac sau ou.. tot ce conta era ca era mancare.. ca iti potolea foamea. O tanti m-a zarit ferit langa zid, sa nu calce ceilalti pe mine, strigand cat puteam ca si eu vreau, si eu vreau.. si a realizat ca sunt dintre cei putini care nu pot sta in picioare, aveam hainele tabacite de noroi si praf si a venit si mi-a dat o felie de cozonac si m-a protejat cu propriul ei corp pana am mancat-o. Totul a durat 2-3 minute, dar care au durat o vesnicie.. Si multi au ramas fara mancare, adunand de pe jos firmiturile si resturile de oua stranse in mana si zdrobite. Portarul statea pe banca cu varga in mana, bea din sticla de rachiu si le zicea femeilor. - I-ati hranit degeaba ca nu vor fi niciodata in stare de nimic - Ia mai du-te tu dracului mai Stelica, alcoolistu dracu! ( i-a zis o femeie) si el a ranjit printre dinti.. - Proastele dracu, credeti ca ii salvati voi daca le aduceti un ou rosu odata pe an? Proastelor. El stia cel mai bine, el baga in saci pe cei morti, si eram cu sutele..." *** „Asa au gasit Olandezii in 1989 lagarul de copii unde am fost si eu, murisera deja intru-n an mai mult de jumate dintre ei.. Din castroanele alea am mancat si eu, erau 400 de castroane pe care nu le spala nimeni niciodata, le aruncau intr-o vana apoi la masa urmatoare le dadeau din nou.. In fiecare zi primeai cartofi taiati in 4 cu tot cu coaja si fierti, ce se vede prin apa erau bucatile de coji care se cojeau.. si era tulbure ca nici macar nu ii spalau, gaseai pamant la fundul castronului.. Copii mari iti furau cartofii si tu mai ramaneai doar cu apa.. asa mureau multi.. pur si simplu de foame.. Furam coji de cartofi de la porcii din curte , asa cu pamant pe ele ca sa ne stamparam foamea, porcii primeau resturile alimentare de la cantinele din oras.. dar noi nu aveam dreptul sa mancam nici macar resturi.. Noi nu eram buni de taiat ca sa ne ia acasa directorul si restul angajatilor.. din 400 de copii dupa 2 ani mai ramanseseram 173, nu exista medic, nu te trata nimeni, nu exista caldura.. dormeai la -17 grade si prin geamul cu gratii dar fara sticla ningea pe tine.. Priviti cum arata "masa" priviti cum arata "castroanele" voi nici la caini nu ati da mancare din asa ceva... Sa stiti sa le spuneti copiilor vostri cand zic ca nu vor mancare ca nu le plac prajiturile sau ciorba.. ca au fost copii care ar fi mancat coji de cartofi din gunoi cu pamant pe ele dar nu aveau ... si mureau de foame.. mancam frunze, iarba.. ori ce se putea inghitii.. ca inebuneai de foame.. Apa beiam cand ploua.. stateam la streasina si ne ploua in gura.. toti aveam bube la gura de la deshidratare noroc cu apa aceea cu pamant in care fierbeau cartofii ca o beiam de sete pe toata cu tot cu pamantul de la fundul castronului.. Toata curtea si cladirea mirosea a urina.. nu existau bai ca nefiind caldura tevile inghetasera si crapasera asa ca apa era anulata... Cine venea acolo sa vada ramanea marcat pe viata.. Nu mai erai om…” *** „Aproape de Craciun a venit o doamna blonda cu haina de blana acolo in lagarul unde eram de il numeau comunistii "scoala speciala" avea la ea o cutie din carton si la toti din dormitorul unde eram ne-a dat cate o caciulitza si cate o pereche de ciorapei.. Erau copii care nu aveau ciorapi si nici pulovar decat camasa pe minus 10 - 15 grade, nici eu nu aveam ciorapei ca ma batuse un copil mai mare si mi-a luat ciorapei, dar imi erau pantalonii lungi ca eram mic de statura si imi treceau peste picioare si ma protejau cat de cat, stiu ca in timp ce ne dadea ciorapeii si caciulitele plangea si se tot certa cu ingrijitoarea.. Ea a prins si o patura in fereastra pe gratiii ca sticla era sparta, sa nu mai intre vantul si zapada.. Apoi ne-a dat la fiecare cate o portocala.. ne-a imbratisat pe fiecare in parte cu ochii in lacrimi si a plecat, cand m-a imbratisat pe mine m-am cufundat in haina ei de blana si i-am simtit mirosul.. m-am imbatat de fericire.. Am ametit.. Asa fericit nu fusesem niciodata.. Cativa dintre copii au muscat din portocale ca din mar ca nu stiam nici unul cum se mananca portocalele si nu le-a placut, erau pe jos portocale muscate, altele prin paturi. Eu nu am mai muscat din a mea daca am auzit ca sunt rele, dar imi placea culoarea ei si mirosul si o tineam in mana ca pe ceva de mare pret si pentru ca era de la ea.. de la cea mai minunata fiinta pe care o intilnisem in viata mea .. Toti ne chinuiau si ne bateau, toti isi bateau joc de noi doar ea ne-a imbratisat, era ca o zana venita de pe alt taram ca sa aduca un strop de fericire in sufletele noastre.. Dupa cateva minute au venit ingrijitoarele si ne-au luat la toti caciulitzele si ciorapeii si toate portocalelele care erau intregi.. Copii au inceput sa planga dupa caciulitze si ciorapei eu am inceput ca sa plang dupa portocala.. m-am asezat jos si m-am tarait ca un vierme pe sub toate paturile pe la toate portocalele dar toate erau muscate sau zdrobite.. Am plins pina am adormit si mult timp nu mi-am putut scoate portocala aceea din minte.. Cand au venit Olandezii ca sa imi ia interviu ca ma gasisera in actele scolii si venisera pe la toti sa vada cati mai traim, le-am zis despre intimplarea asta cu caciulitele si ciorapeii confiscate si au intrebat pe ingrijitoarele care au vrut sa stea de vorba cu ei .. Si ingrijitoarele au zis ca le-au luat ca nu aveau toti copii si apoi se crea discriminare intre copii, intre cei care aveau si cei care nu aveau.. Nu au vrut sa raspunda la intrebarea unde au ajuns acele haine.. si nici la intrebarea de ce se confiscau coletele cu mincare trimise de acasa.. Bunicul meu si alti parinti ne trimiteau colete cu mancare (am aflat mult mai tarziu) dar nici unul dintre copii nu primea nimic.. toate erau confiscate de conducere !.. De atunci de fiecare data cand vad o portocala imi aduc de aminte de acea seara si de doamna in haina de blana care ne-a adus fericire.. Poate a fost chiar Magia Craciunului, nu stiu, dar stiu ca niciodata nu am mai fost atat de fericit ca atunci..poate si haina de blana a contribuit la asta..in care m-am cufundat ca intru-n norisor pufos !.. Pacat ca fericirea a tinut atat de putin..” *** „Cand eram in lagarul de exterminare a copiilor cu handicap din Jucu- Cluj, de o numeau comunistii “Scoala speciala de meserii pentru copii handicapati fizic” aveam un coleg mic si slabut, blond plin de pistrui, toti il bateau si copii si profesorii asa ca mai mult statea sub pat.. Paturile aveau doar saltea umpluta cu carpe, nu aveau cearceafuri si nici perine..cand mergeam la dormitoare el era deja acolo bagat sub pat si dormea, asa jos pe ciment.. Era locul lui protejat unde nu lua bataie de la nimeni.. A murit saracul in anul 2, probabil de pneumonie, nu ne dadea nimeni tratamente nu-i pasa nimanui de noi..”

Harta Abandonului