În cadrul acestei campanii, de colectare a poveștilor, invităm oamenii la un proces de explorare a propriilor abandonuri din copilărie. Prin acest demers personal, intens și revelator, ne propunem să-i conectăm emoțional la fenomenul larg, de abandon extrem, de care este afectată societatea românească. Astfel, aducem în spațiul public discuția despre o traumă colectivă majoră, neasumată la nivel de societate, dar și cea a experienței mai largi a abandonului.
Muzeul Abandonului arhivează diversele forme de traumă pe care abandonul îl sădește în mentalul și emoționalul societății în care trăim; de la marele abandon – al copiilor care ajung în instituții de protecție ale statului, până la abandonurile atât de diverse pe care le întâlnim în viața de zi cu zi – abandonul prin distanțare, abandonul prin dispariție, comunitățile abandonate, clădiri abandonate, proiecte de țară abandonate, categoriile sociale de la care ne întoarcem privirea – toate aceste ruperi și distanțări pe care le putem înscrie sub conceptul larg și dureros de ABANDON. Prin acest demers încercăm să apropiem comunitatea celor care au trăit abandonul în formă extremă – a copiilor și tinerilor care și-au pornit viața în instituțiile statului – de cei care au trăit frânturi ale abandonului, fațete diverse, dar care generează traume și cicatrici deopotrivă.
Lăsă-ne povestea ta, semnată sau anonimă, prin completarea acestui formular: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdIUuqLn3GcfwO9sgNPhaHHBqx1KuYYkRnNh3_UEAtOqONjCg/viewform