La mai bine de 30 de ani de la căderea regimului comunist, numărul copiilor care au trăit în sistemul de ocrotire rămâne încă o necunoscută. Muzeul Abandonului încearcă să remedieze această situație încercând să mapeze casele de copii, leagănele, centrele pentru copii nerecuperabili, căminele-spital și alte centre de instituționalizare care au existat vreodată în România.
Andreea Pietroșel a aflat de la colegele noastre, jurnalista Ana Maria Ciobanu și Anca Niță, coordonatoarea procesului de digitizare a arhivei, ce termeni se foloseau frecvent în aceste instituții și ce descrie în Dicționarul Abandonului expresia “Ceaușescu, părintele tuturor copiilor”.
