Oana Drăgulinescu, fondator al Muzeului abandonului, ne dezbate cum datorită stării noastre mentale timpurie suntem obișnuiți cu povești cu final fericit unde personajele negative se pedepsesc mereu, și care este cauza că avem tendința de a fugii de povești triste. De ce poveștile triste sunt mai aproape de viața reală decât poveștile cu prinți și prințese, astfel trebuie să fim curajoși să ascultăm poveștile triste și poveștile de abandon, și să recunoaștem vrăjitoarele și zmeiele.