Abandon

02 Feb Abandon

Formă extremă de neglijare a unui copil. Traumă națională colectivă, neasumată la nivel de societate. 

Muzeul Abandonului încearcă să pună într-un discurs muzeal diversele tipuri de traumă pe care abandonul, în formele sale multiple, le sădește în mentalul și emoționalul societății în care trăim; de la marele abandon – al copiilor care ajung în instituții de protecție ale statului, până la abandonurile atât de diverse pe care le întâlnim în viața de zi cu zi – abandonul prin distanțare, abandonul prin dispariție, comunități abandonate, clădiri abandonate, proiecte de țară abandonate, categoriile sociale de la care ne întoarcem privirea – toate aceste ruperi și distanțări pe care le putem înscrie sub conceptul larg și dureros de ABANDON. Prin acest demers încercăm să apropiem comunitatea celor care au trăit abandonul în formă extremă – a copiilor și tinerilor care și-au pornit viața în instituțiile statului – de cei care au trăit frânturi ale abandonului cotidian, fațete diverse, dar care generează traume și cicatrici deopotrivă.

Termen provenind din expresia veche franțuzească „mettre à bandon”, care semnifica lăsarea cuiva sub puterea unei autorități (cel mai adesea statale sau militare) ce stabilea regulile, interdicțiile și sancțiunile aplicate unei persoane sau unui grup. O etimologie complicată, care ne arată însă rădăcina sumbră a termenului: părăsire, autoritate, pedeapsă.