Adopție

22 mai Adopție

Potrivit legii nr. 273 din 21 iunie 2004, în România adopția este un act juridic cu efecte depline și reprezintă operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Adopția este o măsură de protecție definitivă, la care se apelează când toate celelalte opțiuni în interesul superior al copilului au fost epuizate – reintegrarea în familia biologică, plasarea în familia extinsă. O instanță judecătorească decide că un copil este adoptabil dacă constată că toate demersurile privind reintegrarea / integrarea copilului în familia sa biologică au eșuat și apreciază că adopția este în interesul copilului.

În România, din cei peste 45.000 de copii aflați astăzi în grija statului, adoptabili sunt aproximativ 6000 și anual sunt adoptați aproximativ 1600 de copii.

Adopțiile internaționale au fost liberalizate începând cu 1990, prin Legea nr. 11, și au fost urmate de multiple acuzații de corupție. Nu sunt cunoscute cifrele exacte ale copiilor adoptați internațional în perioada anilor ‘90, dar un studiu UNICEF menționează că numai în 1991, 7328 copii români au fost adoptați peste hotare. Campaniile de presă care au arătat lumii întregi condițiile dramatice în care trăiau copiii instituționalizați din România au dus spre un val de străini care au sărit în avioane dornici să ajute. Unii și-au oferit sprijinul ca voluntari, alții au venit hotărâți să înfieze. 

În 2001, în urma solicitărilor Parlamentului European, România a introdus un moratoriu cu privire la adopţiile internaţionale, iar în 2004, Guvernul român a decis stoparea acestora, cu excepția cererilor din partea cetățenilor români rezidenți / cu dublă cetățenie.