Cămin-Școală

08 Jun Cămin-Școală

Instituție de îngrijire și educare pentru copiii deficienți mental, parțial recuperabili.

Volumul Copilul deficient mental publicat de Petru Arcan și Dumitru Ciumăgeanu, în 1980, la editura Facla, descrie viziunea de la acel moment cu privire la dizabilitățile intelectuale: Imbecilii pot să fie educaţi să se alimenteze singuri, în general autoservirea le este accesibilă. Pot efectua o serie de munci simple sub supraveghere. Sînt consideraţi parţial recuperabili, însă nefiind capabili să se autoconducă, rămîn dependenţi sociali. Pentru aceşti deficienţi mintali, la noi în ţară, s-a creat de către Ministerul Muncii şi prevederilor sociale un tip de instituţie special: cămin-şcoală. Imbecilitatea era definită ca o „deficiență mintală gravă, situându-se sub raportul gradului între debilitate mintală și idioție” și corespunzând unui coeficient de inteligență situat între 20—50.

Din aceeași lucrare, desprindem scopul educației pentru copiii considerați parțial recuperabili: Efortul educativ are o ţintă bine precizată de la început: obţinerea unei maturizări sociale şi a unei deprinderi de muncă care să facă posibilă integrarea într-o activitate productivă simplă, în cadrul unui atelier de muncă protejată sau în cadrul gospodăriei familiei.

Din Hotărârea nr. 586/1990 cu privire la criteriile de normare pentru personalul căminelor-școală, aflăm că un profesor pentru „cultura fizică medicală, kinetoterapie şi educaţie psihomotorie” avea o normă de 16 ore pe săptămână pe care trebuia să le împartă pentru 150 de elevi cu deficienţe neuromotorii sau 250 elevi cu deficienţe senzoriale sau mintale.