Cămin-Spital

08 iun. Cămin-Spital

Instituții de îngrijire medicală cu funcțiune mixtă de spital și spațiu rezidențial permanent. Termenul definește centrele mamut create în perioada comunistă și subordonate Ministerului Prevederilor Sociale, având scopul de a asista persoanele (copii și / sau adulți) care sufereau de „deficiențe fizice, psihice sau senzoriale”. Pe acestea, statul le eticheta ca „nerecuperabile” și erau damnate la o viață în izolare, departe de ochii societății, în condiții de trai inumane. 

Perversitatea sistemului „de ocrotire”, suprapopulat și insuficient finanțat, a făcut ca în căminele-spital pentru minori să ajungă inclusiv copii suferind de deficiențe moderate, altfel „recuperabili”. Personalul medical insuficient – pe tură, o îngrijitoare avea de spălat, hrănit, îngrijit zeci de copii –, lipsa căldurii și uneori chiar a apei curente, hrana precară, medicamentele și dotările deficitare au determinat o rată enormă a mortalității în aceste centre și o agravare severă a dizabilităților cu care copiii erau diagnosticați la intrarea în cămin-spital.

În practică, multe dintre căminele-spital pentru copii au dezvoltat saloane și / sau secții pentru adulți, adăpostind rezindenții ajunși la maturitate.

Începuturile Muzeului Abandonului sunt strâns legate de povestea neștiută a căminelor-spital. În 2021, echipa noastră a intrat în clădirea abandonată a fostului Cămin spital pentru copii deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației, rămasă nefolosită de la închiderea definitivă din 2003 și până în prezent. Tot aici, în 1990 reporterii de la televiziunea americană ABC au filmat imaginile de groază care au făcut înconjurul lumii și au dezvăluit atât românilor, cât și comunității internaționale, realitatea sumbră în care trăiau „copiii lui Ceaușescu”. 

După Revoluție, odată cu reforma dezinstituționalizării, căminele-spital pentru minori au fost treptat închise.