Casă de Copii

05 apr. Casă de Copii

Centru rezidențial și educațional pentru copii preșcolari și școlari aflați în grija statului.

Casele de copii au fost înființate în anul 1954, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 809/1954. Erau destinate ocrotirii copiilor fără nevoi speciale – orfani sau copii care, din diverse motive, „nu puteau fi crescuți în familie”. Instituții mamut, aceste unități au fost amenajate fie în foste conace, cazinouri și palate naționalizate, fie în clădiri socialiste construite special cu scopul de a acomoda sute de copii. 

Casele de copii erau organizate în funcție de vârsta și genul copiilor. În practică, ele puteau lua diverse forme – case de copii preșcolari, case de copii preșcolari și școlari, case de copii școlari pentru fete, case de copii școlari pentru băieți, case de copii mixte, case de copii cu școală generală, case de copii cu școală generală și grădiniță. Erau subordonate Ministerului Învățământului, prin inspectoratele școlare, deoarece asigurau atât o funcție rezidențială, cât și educațională, având pedagogi angajați, săli de cursuri și de meditații. 

În presa comunistă, casele de copii sunt descrise ca „lăcașe de cultură și educație”. Pentru anul 1989 era raportată existența a 67 de case de copii preșcolari și 157 de case de copii mixte (preșcolari și școlari), care reuneau în total 37.587 locuri.

După Revoluție, termenul a fost înlocuit cu „centru de plasament”.