Loader

Decret 770/1966

Decret 770/1966

Pe 1 octombrie 1966, a fost publicat în Buletinul Oficial al RSR Decretul 770 prin care accesul la avort la cerere a fost puternic restricționat, femeile având dreptul de a cere întreruperea sarcinii doar în anumite condiții: 

Articolul 1

Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.

Articolul 2

În mod cu totul excepţional întreruperea cursului sarcinii va fi autorizată potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care:

  1. a) sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;
  2. b) unul din părinţi suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar, sau care determină malformațiuni congenitale grave;
  3. c) femeia însărcinată prezintă invalidități grave fizice, psihice sau senzoriale;
  4. d) femeia este în vîrsta de peste 45 de ani;
  5. e) femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire;
  6. f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.

Decretul 770/1966 a fost însoțit și de interzicerea de facto a metodelor contraceptive moderne (anticoncepționale, prezervative, sterilete), care oricum nu se găseau ușor.

Corpul femeii și capacitatea lui de a da naștere au devenit instrumentul partidului pentru a crește populația și, implicit, forța de muncă și economică a statului, în speranța că în anul 2000 populația României va ajunge la 25 de milioane de locuitori. 

Abandonate de statul român, femeile au căutat modalități prin care să reia controlul asupra propriului corp și vieți. Interzicerea avortului nu a dus la dispariția acestei practici, ci, dimpotrivă, la găsirea unor metode alternative, periculoase atât pentru mame, cât și pentru făt. Andrele, țuică, băi cu apă fiartă, plante rădăcinoase, umerașe și alte instrumente au fost folosite pentru chiuretaje pe ascuns. La nivel social s-au creat rețele de medici, cadre medicale și persoane din alte domenii care în condiții sanitare sau nu, ofereau această posibilitate femeilor. Atât femeia însărcinată, cât și persoana care înfăptuia procedura riscau să fie închise dacă erau prinse, iar cadrele medicale riscau să își piardă și dreptul de practică. Odată ajunși în închisoare, mulți dintre medici continuau să facă întreruperi de sarcină, de data aceasta pentru nomenclatură. Se estimează că restricționarea avortului la cerere li implicit încurajarea, în absența contracepției, a avorturilor ilicite și nesigure a dus la moartea a cel puțin 12.000 de femei între 1966-1989. 

Decretul 770/1966 a afectat mii de vieți sub diferite forme, una dintre ele fiind abandonul copiilor în spitale, leagăne, case de copii, cămine-spital. Abandonul a devenit o practică și un răspuns al mamelor, taților și familiilor într-un stat coercitiv și autoritar. Statul nu a fost pregătit să ofere sprijin la nivel medical, educațional și social noilor generații. Maternitățile și leagănele nu aveau destule paturi pentru a satisface numărul mare de copii abandonați la naștere. 

Decretul 770 a fost printre primele acte legislative abrogate în timpul Revoluției Române, pe 26 decembrie 1989.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.