Dezinstituționalizare

22 mai Dezinstituționalizare

Sistemul instituțional rezidențial de tip vechi își dovedise limitele, arătându-se costisitor și dăunător dezvoltării personalității copilului. La jumătatea anului 1997 debutează prima etapă a dezinstituționalizării, prin Ordonanța Guvernului nr. 26 din 9 iunie, care reproiectează întregul sistem de protecție a copilului și marchează descentralizarea serviciilor de protecție și trecerea dinspre sisteme rezidențiale de ocrotire înspre sisteme familiale (asistent maternal, familii de plasament, reintegrarea în familia biologică, familii adoptive). 

Procesul de închidere a instituțiilor rezidențiale de tip vechi, cu sute de locuri, s-a petrecut treptat, prin crearea de alternative de îngrijire și soluții de prevenire a abandonului.

OUG 192/1999 a înființat 180 de noi servicii, care constituiau alternative reale la instituționalizare: 55 de servicii de protecție în regim de urgență, inclusiv pentru copiii străzii; 34 de centre de plasament familial; 57 de servicii de prevenire a separării de familia naturală; 15 servicii de prevenire a abandonului în perioada prenatală; 6 servicii de îngrijire și recuperare a copilului cu handicap; 7 servicii de sprijin pt copilul delincvent; 6 servicii de sprijin pentru integrarea socio-profesională a copilului. 

Dincolo de crearea de alternative de îngrijire și de prevenire a separării copiilor de familie, dezinstituționalizarea înseamnă și desființarea instituțiilor – un proces de asemenea lent și încă în curs de finalizare.