Generația cu Cheia de Gât

22 May Generația cu Cheia de Gât

Termenul definește generațiile de copii care s-au născut și au copilărit în perioada anilor 1970-1990. Termenul provine de la șnurul cu care copiii țineau, legată de gât, cheia de la locuință. În timp ce părinții erau plecați la serviciu, copiii primeau responsabilități în casă și în afara ei. Pe măsură ce creșteau, învățau să se auto-gospodărească – mergeau singuri la școală, își pregăteau prânzul, stăteau la coadă la alimentară, ieșeau la joacă cu copiii „de la bloc”. Purtau întotdeauna cheia la gât, ca să nu o piardă. Șnurul era și un indicator de status social sau de apartenență la diferite grupuri, în funcție de culoarea sau materialul din care era realizat.  

„Copiii cu cheia de gât” sunt generații abandonate simbolic, crescute pe cont propriu, în fața blocului, sub supravegherea vecinilor, sau de mătuși, unchi, bunici. Am ales să introducem acest termen în dicționarul de lucru al muzeului, pentru că dorim să înțelegem fenomenul abandonului sub multiplele lui fațete – atât din perspectiva istoriei instituționalizării copilului, cât și din perspectiva micilor abandonuri, petrecute în afara sistemului de protecție, în intimitatea cotidiană a familiilor românești.