Nerecuperabili

22 mai Nerecuperabili

Sunt copiii și adulții pe care statul comunist îi considera fără nicio șansă de recuperare, din pricina deficiențelor grave și foarte grave de care sufereau, fie ele de natură fizică sau psiho-emoțională. 

Dependenți de îngrijire medicală permanentă, ei nu puteau fi integrați în societate și  asimilați într-un proces de muncă prin care să contribuie la dezvoltarea economiei țării. Erau, așadar, condamnați unei vieți tip lagăr, în „cămine pentru deficienți nerecuperabili” – instituții special create pentru așa-zisa lor îngrijire medicală. Aici trăiau în condiții greu de imaginat – hrăniți precar, dezbrăcați, fără posibilitatea de a deprinde minime abilități de viață independentă, fără să beneficieze de programe de recuperare, sedați cu medicamente puternice, legați de pat. 

Erau fie copii orfani sau abandonați, fie copii ale căror familii nu le puteau asigura o îngrijire specializată. Familiile puteau cere instituționalizarea copiilor, la recomandarea medicilor, și erau obligate să contribuie financiar la costurile de întreținere. Cu toate că, în practică, o parte dintre acești copii aveau șanse la o recuperare măcar parțială, nerecuperabilii nu mai părăseau niciodată sistemul de ocrotire – aceia care supraviețuiau vârstei de 18 ani erau apoi transferați în cămine-spital pentru adulți.