Colaborarea mea cu Fundația SERA România a început în anul 2001, odată cu numirea mea în funcția de director al Direcției Generale de Protecția Copilului Vaslui. La scurt timp după preluarea funcției, am primit vizita unei echipe internaționale de monitorizare, care a solicitat o evaluare urgentă a situației de la Căminul-Spital din Giurcani.
În urma acestei evaluări și la recomandarea directă a Primului-Ministru, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului a decis închiderea centrului și identificarea unor soluții adecvate pentru copiii de acolo.
Fundația SERA România și-a asumat responsabilitatea acestui proces complex, gestionând întregul proces de închidere a centrului. Proiectul a inclus analiza individuală a fiecărui caz, în vederea integrării copiilor în familii de asistenți maternali sau în module rezidențiale, pentru cei care nu puteau fi integrați în familie, precum și amenajarea unui centru specializat de recuperare. Toate aceste etape au fost realizate împreună cu echipa pe care o conduceam la acel moment.
A fost un proiect amplu, desfășurat pe parcursul mai multor ani. Am reușit să orientăm aproximativ jumătate dintre copii către asistența maternală, iar pentru ceilalți au fost construite, la Bârlad, șase module de tip familial, cu câte opt locuri fiecare, și un centru de recuperare, finalizate în 2004. A urmat construirea unui alt centru de recuperare la Vaslui, pe care am reușit să îl inaugurăm la 1 iunie 2005.
Erau momente de pionierat pentru fiecare dintre noi, deoarece după 1989 existau foarte puțini asistenți sociali și psihologi, iar nevoia de resursă umană era uriașă pentru demararea acestor proiecte ample de restructurare a sistemului de protecție a copilului din România. Situația era gravă în multe dintre instituțiile moștenite din perioada comunistă.
Eu veneam deja cu experiență în această zonă, deoarece profesia mea de bază este cea de profesor. Am fost inspector școlar și, prin natura activității mele, ajunsesem să cunosc o parte dintre instituțiile în care trăiau copiii abandonați. Ulterior, datorită experienței mele manageriale, am fost propus pentru preluarea rolului de coordonare a Direcției Generale de Protecția Copilului Vaslui. În activitatea mea din cadrul Inspectoratului Școlar cunoscusem parțial viața copiilor din casele de copii, deoarece multe dintre acestea aveau școli sau grădinițe integrate, aflate în subordinea Inspectoratului Școlar. Totuși, nu cunoșteam întreaga amploare a acestui fenomen și cât de dificil urma să fie procesul de restructurare în care tocmai intram.
Încă de la început, sprijinul Fundației SERA România și al lui Bogdan Simion mi-a fost de un real folos în rezolvarea problemelor din aceste cămine-spital, unde copiii fuseseră tratați extrem de prost, iar situația era dramatică. Echipa SERA România venea cu experiență internațională, profesionalism și suport financiar pentru rezolvarea unor situații extreme. Ei aduceau nu doar resurse financiare, ci mai ales expertiză medicală și o viziune de ansamblu. Împreună cu ei am reușit să rezolvăm multe dintre cazurile foarte grave pe care le-am identificat în aceste instituții. Astfel, copiii au fost trimiși la tratamente specializate în țară și, uneori, în străinătate.
Tot cu sprijinul Fundației SERA România am început o colaborare de succes cu doamna Evelyne Soyez, specialist francez în kinetoterapie, care a venit și a evaluat copiii cu dizabilități din județ. Ulterior, alături de acest profesionist remarcabil, am organizat cursuri de formare în kinetoterapie pentru personalul din centrele nou construite și am contribuit la consolidarea echipelor pluridisciplinare de recuperare.
Noile generații de kinetoterapeuți și pedagogi de recuperare au beneficiat, în cadrul mai multor întâlniri, de experiența franceză împărtășită cu multă dăruire de doamna Evelyne Soyez, care i-a ajutat să înțeleagă mai bine nevoile acestor copii și metodele de intervenție necesare pentru o recuperare cât mai eficientă.
Cred că întregul sistem de protecție a copilului a fost schimbat din temelii odată cu apariția acestor noi resurse, a noilor specializări și a unor servicii moderne. Schimbarea a fost esențială pentru calitatea vieții acestor copii. Gândiți-vă că la Căminul-Spital din Giurcani exista o singură asistentă medicală, iar restul îngrijitorilor erau pur și simplu oameni din sat, fără nicio specializare în lucrul cu acești copii cu dizabilități, mulți dintre ei având, în cel mai bun caz, un nivel mediu de educație. Din acest motiv, personalul asigura probabil doar nevoile de bază ale copiilor instituționalizați.
Condițiile de viață erau foarte dificile în aceste instituții. Cei mai mulți dintre cei instituționalizați acolo stăteau permanent imobilizați la pat, în camere cu 8-10 paturi, cu gresie și faianță pe toți pereții, unde era frig aproape tot timpul. Odată mutați în modulele rezidențiale de la Bârlad, nu doar condițiile de cazare s-au îmbunătățit, dar personalul de îngrijire a fost pregătit pentru intervenții personalizate, în funcție de nevoile fiecărui copil. Aceste nevoi erau identificate de o echipă pluridisciplinară și astfel a putut începe cu adevărat procesul de recuperare, pe baza unui program foarte bine stabilit.
Centrele de recuperare au fost gândite de la început în apropierea unor spitale, pentru ca, atunci când era nevoie de intervenții medicale, să putem beneficia de sprijin în vecinătate. Din fericire, noile condiții de viață, îmbunătățirea procedurilor și accesul la servicii specializate au făcut ca acești copii să ajungă foarte rar la spital. Ei beneficiau chiar în centrele în care locuiau de psihologi, kinetoterapeuți, asistență medicală și servicii sociale.
În cele două centre de recuperare construite împreună cu SERA, la Vaslui și Bârlad, funcționează și astăzi centre de zi pentru recuperarea copiilor cu dizabilități proveniți din familii cât și din sistemul de asistență maternală. La Vaslui a fost creat și un centru de zi specializat în recuperarea copiilor cu autism. Aceste servicii de sprijin ne-au ajutat să prevenim separarea copiilor de părinți și instituționalizarea lor.
Diferența dintre modul în care acești copii erau îngrijiți în noile centre și condițiile din instituțiile din care proveneau nici nu cred că poate fi măsurată. Vorbim despre realități complet diferite. Înainte de 1989, pentru acești copii nu erau asigurate nici măcar resursele necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază, mă refer la hrană și căldură, fără să mai discutăm despre recuperare sau educație.
Gândiți-vă că, înainte de 1989, în Bârlad exista un centru pentru copii cu dizabilități cu o capacitate de 1.400 de locuri. Vă puteți imagina că, la un asemenea număr, era imposibil să oferi condiții de viață decente. Copiii aveau școala integrată în centru, ceea ce însemna că nu exista niciun motiv pentru ca ei să iasă din instituție și să interacționeze cu comunitatea. Erau copiii invizibili ai României, complet izolați.
Intervenția organizațiilor neguvernamentale, precum SERA, în procesul de dezinstituționalizare a fost absolut necesară și binevenită, deoarece a sprijinit financiar închiderea centrelor mari și construirea unor servicii noi, moderne, inspirate din modelele occidentale de protecție a copilului și adaptate nevoilor specifice ale grupurilor cărora li se adresau. Astfel, am reușit ca, din 2018, în județul Vaslui să nu mai existe niciun centru rezidențial de tip vechi pentru copii.
Pe parcursul întregului proces ne-am bucurat și de susținerea Consiliului Județean Vaslui, care a pus mereu la dispoziție, cu titlu gratuit, spații pentru organizațiile neguvernamentale care dezvoltau intervenții în zonă, în special servicii de recuperare.
Cred că cel mai curajos proiect derulat împreună cu Fundația SERA România a fost programul-pilot de reintegrare familială a 150 de copii, desfășurat în perioada 2013-2015. Ideea era să scoatem din asistența maternală sau din centre acei copii pentru care exista o șansă reală de întoarcere în familia biologică. Ne-am propus să vedem în ce măsură putem ajuta familia să își recapete resursele necesare pentru a-și crește propriii copii.
Am pornit de la un calcul simplu: cât investeam lunar pentru un copil aflat în sistem, luând în considerare salariile, hrana și cheltuielile administrative. Apoi, împreună cu Bogdan Simion, am construit un model prin care demonstram că, investind doar 50% din acea sumă, jumătate suportată de DGASPC și jumătate de SERA, puteam crea un plan personalizat de sprijin pentru fiecare copil, care să faciliteze revenirea lui acasă.
Această sumă nu era acordată familiei sub formă de bani lichizi, ci era direcționată către nevoile concrete ale gospodăriei: materiale de construcție, dotări necesare pentru asigurarea unor condiții decente de locuire și alte intervenții stabilite în urma unei analize sociale riguroase. În schimb, familia își asuma responsabilitatea de a nu-și mai abandona copiii.
De asemenea, comunitatea locală și autoritățile se implicau activ în acest proces. Noi furnizam materialele, iar vecinii și primăria contribuiau efectiv la lucrările de reparații sau construcție. În unele cazuri, am ridicat case de la zero. Acestea rămâneau în administrarea autorităților locale, dar erau puse la dispoziția beneficiarilor cu titlu gratuit, pe durata vieții lor.
Rezultatele au depășit toate așteptările. Deși ne propuseserăm să sprijinim 150 de copii, am reușit să includem în program 207. Și, cel mai important, doar în cazul a cinci copii reintegrarea nu a funcționat, aceștia revenind în sistem. Asta înseamnă o rată de succes de peste 97%. A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai impresionante și valoroase proiecte pe care le-am realizat împreună cu Fundația SERA România.
Un alt proiect derulat împreună cu SERA, în parteneriat cu Consiliul Județean Vaslui, a avut ca scop prevenirea sarcinilor nedorite. În cadrul acestuia au fost consiliate 200 de beneficiare cu vârste cuprinse între 16 și 45 de ani cu privire la metodele de contracepție orală, dispozitivele intrauterine (sterilete) și consecințele fizice și psihice ale avortului. Beneficiarele au fost femei cu un nivel scăzut de educație, aflate în situații materiale precare, victime ale violenței intrafamiliale sau mame cu mulți copii. Programul a fost implementat în parteneriat cu medici specialiști, cabinete de planning familial și clinici de specialitate.
În perioada noiembrie 2015 – aprilie 2017, DGASPC Vaslui și SERA au derulat un proiect de inserție socio-profesională a tinerilor care urmau să părăsească sistemul de protecție specială, precum și de reintegrare familială pentru 200 de adolescenți și tineri cu vârsta de peste 16 ani. Dintre cei selectați, 141 de beneficiari au fost sprijiniți să urmeze cursuri de calificare în meserii precum barman, ospătar, bucătar, frizer, manichiurist, coafor, cosmetician și make-up artist.
Dezvoltarea competențelor și sprijinirea inserției socio-profesionale s-au realizat în parteneriat cu AJOFM Vaslui, în cadrul a 21 de grupuri de suport, susținute de trei furnizori de formare profesională, care au organizat 42 de cursuri acreditate de Ministerul Muncii. La aceste cursuri au participat și 68 de tineri din anii terminali de liceu și studenți în anul I. Acest proiect a reprezentat un sprijin real pentru integrarea pe piața muncii a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție.
Pentru cei 25 de ani de colaborare cu SERA România și cu Bogdan Simion, personal, țin să transmit mulțumirile mele și ale echipelor cu care am lucrat pentru contribuția adusă la îmbunătățirea calității vieții copiilor, prin crearea de noi servicii de recuperare și prin programele și proiectele implementate.
Astăzi, deși sunt pensionar de peste cinci ani, continui colaborarea profesională cu Bogdan Simion în domeniul legislativ privind îngrijirea pe termen lung a persoanelor vârstnice, cu speranța că vom reuși împreună să aducem un plus de calitate în viața acestora.
